De la buni invatate

"Cum te cheama" - C(l)ala
"Cati ani ai?" - Doi.

Pupa mama pe ea de desteapta.

Poze

Rezumat

A trecut deja o luna si daca nu azi sigur trece anul si nu apuc sa mai scriu nimic pe blog.
De ce tocmai azi? Pai e prima zi pe anul asta cand stau acasa bolnava. O viroza ciudata cu febra numai seara, cu dureri de muschi si probleme cu stomacul mi-a pus capac asa ca aseara am decis ca azi stau acasa. Am dormit pana la 10:30, am papat o banana, am raspuns la cateva mail-uri urgente si acum am timp sa rezumez.

Deci sa incepem:
1. acum o luna eram la spital cu Clara sa facem controlul pregatitor operatiei de polipi. Pe 10 noiembrie a facut operatia. A decurs bine, Clara s-a comportat excelent dupa si la somnul de seara a respirat prima data in ultimele luni pe nas si nu pe gura.
2. saptamana operatiei am stat cu ea acasa iar apoi a venit mama. Apoi a venit si tanti Ralu in vizita o saptamana si Clara s-a indragostit iremediabil de ea. Si acum striga dimineata dupa ea prin casa.
3. a inceput Clara sa isi inbunatateasca vocabularul. Repeta dupa noi si le ameteste in romana/germana dar incepe sa se faca inteleasa.
4. Clara a descoperit Lego-ul. Cu piesele de lemn de construit nu am avut pic de succes. Nici acum nu se joaca cu ele. In spital insa s-a aratat foarte interesata de Lego asa ca m-am conformat si i-am luat. Succes pe toata linia!
5. Clara cere la olita seara si dimineata la pishi. Dar numai ca sa se joace. Vrea sa ii dai pantalonii si dresul jos dar nu pampers-ul. :)
6. Eu si al meu consort am luat o gura de aer proaspat acum ca e mama aici. Ne-am mai odihnit, am mai rezolvat una alta.
7. Eu si al meu consort ne-am vaccinat contra gripei porcine. A durut bratul stang vre-o 3 zile si gata. Speram ca asa o sa reusim sa o protejam mai bine pe Clara.
8. Am fost in sfarsit la portughezi dupa o pauza de mai bine de 10 luni. Am papat creveti si scoici minunate ca de obicei si am baut un Vino Verde. Ne-a prins tare bine.
9. Am venit Mos Niculae. Poze urmeaza. La noi a fost finut si cu chestii mititele ca doar nu-i Mos Craciun sa aiba tolba plina.

Si or mai fi dar nu imi vin acum. Pun imediat niste poze cu Clara ca n-ati mai vazut-o de mult.

Capsuni si morcovi...la mic dejun

Ieri matza mea n-a dormit la gradinita. N-a vrut. N-au insistat nici educatoarele ca a fost plina de energie si voie buna.

Am luat-o cam tarziu de la gradi. Abia am reusit sa plec de la serviciu si am continuat oricum de acasa cu Italia si Olanda la telefon...mama ce bomba le-as pune @!?@!?. Clara a adormit in masina si am zis ca o lasam sa doarma pana la 7 si apoi o punem mai tarziu la culcare.

Vezi sa nu. Am trezit-o, a mancat cu chiu cu vai ca-i pica capul in farfurie, si-a baut lapticul si pana sa ma duc eu sa aduc pijamaua dormea deja pe canapea din sufragerie.

Si a dormit bustean pana la 6 dimineata. Dar n-a fost bai ca si eu m-am trezit. Asa ca ne-am pus pe joaca vorbind incet sa nu-l trezim pe tati.
Ne-am facut un mic dejun vitaminos cu capsuni si morcovi (Clara a cerut) :) si cu shake de iaurt cu banane si müsli (dorinta lui mami). Miam miam!!! Rezultatul: a spus "vreau" politicos si in germana. :)
M-a dus la canitzele mele luate din Turcia, a spus "möchte" si apoi a precizat aratand cu degetul "das" (adica "aia"). Adica usor usor ne apropiem de nivelul de vorbire de la 1 an si 6 luni. Mai avem de recuperat dar macar si-a dat drumul. Propozitii nu face dar daca imi invata cuvinte noi si le si foloseste sunt perfect multumita. Momentan.

Acum normal ca doarme. Tati s-a dus dupa vinete ca facem zacusca si eu am facut o supita de vita cu fidea si am pregatit legume pentru o mica salata de boeuf.

A da..si ploua. De aseara non-stop. Si va continua se pare si maine. Asa ca ne astepta un week-end greu.

Lipici pentru ciorapi

S-a inventat asa ceva? Ca mie imi trebuie. Cantitati industriale.

Copila asta ma face cu nervii. Una doua isi scoate ciorapii, papucii, adidasi...egal. Sa umble ea in picioarele goale. In mod normal o cert, punem la loc si gata. Dar cand face asta acum cand are febra 39 (a crescut iar :() imi vine sa o mananc cu fulgi cu tot.

Sau poate ceva Uhu? Prenandez?

Dubla 2

Îar e luni. Iar am concediu. Iar e Clara cu mine acasa. :( Suna cunoscut?!
Diferenta fata de saptamana trecuta e febra. Azi-noapte la 4 jumate s-a trezit motanul si a inceput sa planga si sa se vaite.
Masuram : 39C.

Dimineata am fost la orelistul specialist. Ne-a recomandat si el operatia. Nu s-a imbunatatit situatia si in corelatie cu cele 4 saptamani neintrerupte de infectie nas-gat cam asta ar fi solutia.
Dar solutia posibil sa nu fie permanenta. La copii asa mici e greu de eliminat toate adenoidele. Daca raman ceva franjuri aia sunt capabili sa se umfle iar si ajungi peste 2 ani iar la operatie.
Reversul medaliei e un copil care din toamna pana in primavara e non-stop cu nasul infectat si mai puncteaza cu cate o otita si o amigdalita.

Degeaba facem cure de imunizare. Problema e fizica, exista si o eliminare ar aduce temporar sau nu o imbunatarire substantiala. Cel putin asa suna teoria.

Ufff..sun tare trista. :(

Comportamente ciudate

Care sunteti pe unda si puteti ajuta cu un sfat sau o lamurire sunteti asteptati cu caldura.

Ma confrunt momentan cu comportamente ciudate din partea Clarei si nu prea stiu ce sa fac.

Clara "minte" de multe ori . Am pus "" ca nu stiu cum sa definesc fenomenul. De ex, vine practicanta noua la gradi, ii spune Clarei sa isi aduca papucii, Clara vine cu perechea favorita (cei ai lui Max), fata intreaba "Clara astia sunt papucii tai?" si ea raspunde senin "Ja".
Acasa la fel: o vad ca a facut kk si o intreb. "Clara ai facut kk?". La fel de senin se aude un "Nein".

Nu se pune problema ca nu pricepe ce ii spui. Dar am senzatia ca pe ea o distreaza asa ceva. De unde are comportamentul asta nu stiu si nu stiu ce sau daca ar trebui sa fac ceva. Nu vreau sa ma trezesc ca la 3 ani minte de ingheata apele.

Si la fel face si cu vorbitul. Ia cartea, incepe sa arate cu degetul una alta si le spune la toate "Auto". Eu o corectez si spun denumirea corecta si trecem la pagina urmatoare. Pe la pag 5 mimez enervarea, spun un "Nu" mai raspicat si incepe fii-mea sa rada in hohote. Si se apuca sa dea paginile inapoi si ramanem socati ca stie sa spuna Minge, Suzi si multe altele. Ei da sa nu va imaginati ca daca o intreb ce e una sau alta spune.

E un soi de umor negru ?? Cum sa o stimulez sa vorbeasca cand parca ea face misto de noi??

Idei? Pareri? Sfaturi?

Anapoda

Incepand de ieri ora 16:00 tot programul meu planificat pentru week-end s-a dat peste cap.
Suna telefonul.
E tati. Eu inca la birou. Intreaba: "Auzi, mai stai mult?". Intreb: "Dar de ce? Ca nu ne grabim".
"Ba", raspunde consortul ca maine e 3 octombrie.
Si brusc ma luminez, ma panichez si ma enervez cumplit in interval de 1 sec.
Sarbatoarea nationala a Vaterland-ului pica sambata. 3 octombrie pica sambata. Adica va fi totul inchis. Adica trebuie sa mergem vineri dupa-amiaza tarziu la cumparaturi. Cosmar!!!

Am reusit sa plec abia pe la 5, la 5 jumate ieseam de la gradi. Socotim rapid si e clar ca nu putem merge cu Clara acum la cumparaturi ca nu e mancata si va fi asa nebunie ca sigur o apuca o criza.

Concluzie: eu raman cu Clara acasa, tati merge la cumparaturi. Intre timp ma dezmeticesc si ma apuc sa sun banda de romani care ca si noi n-au realizat ca avem week-end lung la magazine. Si toti se buculesc spre magazine.

Tati s-a dus si s-a intors peste 2 ore jumate cand in mod normal in max 1 ora suntem gata cu cumparaturile . Nasa ma anunta victorioasa ca a prins ultimul castravete si ultima caserola cu rosii de la Aldi.

Urasc cumparaturile vineri seara!

Azi urat afara, gri si vant. Am gatit, am redecorat camera Clarei, am facut curat si am reusit sa fac 20 min baie in liniste si pace ca am trimis trupa la locul de joaca.

Planificasem insa iesit la cumparaturi, ceva camasi pentru mine, ghete pentru Clara, pantaloni ptr tati. Acum trebuie sa mai astept o saptamana. :(

Iar luni iar am liber. Mai am 24 de zile de concediu pe anul asta si sefii au gasit mai atractiva varianta cu saptamana de 4 zile si cateva zile in bloc de Craciun decat sa imi iau 3 saptamani.
Si luni mergem la orelist si vom afla mai multe despre o probabila operatie de polipi. Ufff..nu-s deloc multumita cu ce a ajuns week-endul meu.

Femeia de cariera

Primit cu dedicatie...il dau mai departe :)

Mircea Dinescu - Femei de carieră

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.
Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea.

Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile).
Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.

Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna...
Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate.

Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!".. Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

Romania tara mea

Unde nu e umbra se face :)

Romanul are imaginatie

Comentariu literar al unei manele

D'ale emailului citire :) va invitam

„Trei luni de senzaţii” de Florin Peşte
Comentariu literar

Incă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.

Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica pe plajă

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.

Am chef de distractie
3 luni de senzatie

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în “3 luni de senzaţie”. Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.

Dau o cheie la mertan
Si am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina

„Merţan”-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină” nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o „blondină” - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.

Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea

Hiperbola “blondină prototip” descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita – “prototip” – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăcostiţi.

Marea neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta

Iubirea se consumă în apa caldă a mării.. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului

Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plïmbare

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului “noaptea” din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.

In natura

Astazi ca si ieri de altfel a fost o zi superba de toamna. Iar faptul ca a fost si week-end e aproape o minune asa ca am stat mai mult pe afara desi curg mucii rauri rauri.

Azi a fost in plan curatenie in gradina, adunat recolta (leustean, tarhon si ardei iute) si mers la ferma sa ne uitam la animale si sa ne plimbam prin padure.

Cateva poze din actiune:

Inainte sa plecam de acasa

avem un adevarat ritual. Ne plimbam cu masina, scotocim, facem o criza, negociem cu mama si cu tata pe cine luam cu noi, daca ne trebuie caruciorul de papusi etc.

Cateva exemple de azi dimineata facute cu chiu cu vai ca nu sta la poze pentru nimic in lume.

Tandrete maxima

Ieri m-a topit Clara. Mi-a pus manuta pe fata, m-a mangaiat si mi-a spus asa de tandru si de cald : meine mami. Adica mama mea.

Treaba asta cu "a mea" m-a dat pe spate. Eram eu mami dar acum sunt mama ei.

Grozav!!

Romania tara mea

Din ciclul rasul plansul tocmai primit pe e-mail

Andrei PLEŞU

Brancardierul român

Cînd intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut. Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister.

Cînd intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de literatură. Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită între moţăială şi perplexitate, între precipitări palpitante şi lentori turceşti, între reguli aspre şi relativism balcanic. Ai parte şi de duioşii materne (capeţi pastiluţe şi păpică, eşti invitat să ridici mînuţele şi să-ţi scoţi pijămăluţa), dar şi de bruftuluială pedagogică sau de plictisite răceli funcţionale.

E aventuros, e omeneşte, e „plin de viaţă“. Precaritatea stimulează imaginaţia. Toţi, medici, infirmiere şi pacienţi, caută soluţii ingenioase pentru probleme care, în mod normal, se rezolvă rutinier. Bunăvoinţa alternează cu exasperarea, organizarea lasă mereu spaţiu de joc pentru manevre arbitrare, ghinioane sau noroace. E aventuros. E provocator. Nu te plictiseşti. Adică e ca şi în afara zidurilor spitalului. Nu eşti în altă lume: eşti acasă!

Şi fiecare se descurcă cum poate. În ultima vreme, am avut parte şi de eficienţa apuseană şi de lirica proză autohtonă. Am amintiri de neşters. De pildă întîlnirea cu un brancardier din cutare spital (local), unde trebuia să fiu cercetat cardiologic.

Cercetarea cu pricina implica, după încheierea ei, mai multe ore de imobilitate. În banalele spitale capitaliste, eşti dus la locul faptei cu patul (pe rotile) din salon şi eşti adus înapoi cu acelaşi pat. La noi, patul din salon e un pat stabil, matrimonial, greu de mutat din loc. Aşa că te duci pe jos şi te întorci pe o targă ambulantă. Problema e că trebuie să ajungi de pe targă în pat fără să te mişti. Problema e şi că targa nu încape în rezerva în care se află patul. E momentul în care intră în scenă brancardierul: un băiat mărunţel şi binevoitor, obligat să rezolve lucrurile prin mijloace proprii.

„Trebuie să vă pun în pat“, mă anunţă, tehnic, amicul. „Şi cum facem?“, întreb eu, oarecum încurcat. „Vă iau în braţe!“ „Matale nu ştii ce spui!“ – zic, surîzînd zburdalnic. „Am peste o sută de kile!“ „Nu-i nimic, sînt obişnuit!“, răspunde bonom preopinentul, aducînd un candid omagiu bunăstării dîmboviţene, cu efectele ei radicale asupra siluetei.

Pînă să fac o listă de argumente descurajante, omul se pune pe treabă. Scoate dintr-o geantă un brîu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care şi le pun hamalii de mobile şi piane, ca să ridice greutatea mai uşor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mişcări experte şi, pînă să perorez compătimitor, mă ia în braţe, ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla. Mă pomenesc cu nasul în gîtlejul lui şi văd o mică apocalipsă organică: vene care se dilată, gata să pocnească, şi o parcelă de piele care se învineţeşte ameninţător. Brancardierul e, poate, salvarea mea, dar eu sînt, cu siguranţă, apoplexia lui.. Am ajuns în pat cu o conştiinţă vinovată şi cu un durabil amor frăţesc pentru binefăcătorul meu. Aşa ceva nu poţi trăi într-un „stabilament“ civilizat. Orice contact uman, orice emoţie, orice frison psihanalitic sînt excluse. Şi, în vreme ce spitalul apusean e un loc fără memorie, spitalul nostru strămoşesc e o interminabilă sursă de amintiri, ca aceea pe care tocmai am povestit-o.

Apropo: există şcoli care să formeze brancardieri? Sau trebuie să umplem spitalele cu filozofi reciclaţi, capabili să ia în braţe, prin puterea gîndului, pacienţi de mare tonaj? Dar asta e o problemă de reformă a învăţămîntului, pe care guvernul şi preşedinţia o vor tranşa ferm, dacă nu acum, măcar în mandatul urmator

Domnisoara Clara

E plina de figuri de stil, crize de personalitate, nu mai are tata are 2 mame :) (explic imediat intamplare intamplatoare), nu vorbeste inteligibil decat in germana si e tot la nivel de bebe comparativ cu altii.

Treaba cu crizele stiu ca e la ordinea zilei pe taraba multora. Noi incercam sa evitam, cand apar sa oferim alternative si sa nu cedam si mai ales ff fff important sa nu ne mai enervam. Si momentan reusim.

Domnisoara Clara, independenta sefa cu tematica clara "eu fac totul singura", si-a primit botezul la capitolul "auch..eu chiar sunt mica si mai am nevoie si de parinti" destul de brusc si urat as putea spune si unele urme inca le simtim.

A disparut mai intai brusc tati din peisaj. Asta cand ne-am urcat amandoua in avion si am plecat la Bucuresti. N-a intrebat de el, n-a plans.
Apoi a disparut brusc si mami plecata lelea la Istanbul. Nu a plans, nu a intrebat de mine, s-a descurcat super cu buni desi casa noua etc.
Dar si cand am reaparut ....ta tam!!!!...numai mama mama auzeai prin casa. Cum dispaream un pic cum ma cauta.
Si apoi am ajuns iar in Germania. Ei bine pe tasu' e si acum suparata. La aeroport nu i-a spus nimic, nu s-a bucurat...nix. Apoi si-a dat drumul dar inca nu vrea sa ii spuna "tata".
Se uita la el, intreaba de el printr-un "hmm" si aratat cu degetul si daca e chiar musai sa zica ceva spune "mama".

Plus ca a plans in prima saptamana dupa concediu in fiecare dimineata la gradi. Dar urat de tot ea care nu a varsat o lacrima pana atunci.

Acum si-a revenit dar e evident ca si-a invatat lectia. A inceput sa faca diferenta intre "suntem plecati un pic" (de ex in pivnita sa punem lucruri la uscat) sau "un pic mai mult" .Stie exact cand se face timpul sa o luam de la gradi si incepe sa intrebe de mine. Iar cand suna cineva la usa se ia la cearta cu ceilalti copii ca e mami meine (adica mama mea).

Cu vorbitul e inca ramasa de caruta. Daca spune ceva inteligibil atunci numai in germana desi eu vorbesc cu ea numai romana. La sfatul educatoarelor si pediatrei tati a inceput sa vorbeasca cu ea numai in germana si incet incet mai scoate una alta. Dar comparativ cu alti copii mai are de invatat cum s-ar spune.

Si e obsedata de masini. Daca ar veni cineva la noi care nu ne stie ar jura ca avem baiat. E plina casa de masini pe care le-a ales singura din magazin si de care a fost imposibil sa ne despartim la iesire. Azi de ex si-a ales o masina de politie care tot cheama centrala si anunta ambuteiaj pe A7 ca suntem deja capiati de cap. :) Si animalele sunt in top. Azi a primit Pisicile Aristiocrate...ne uitam la dvd dupa ce se trezeste.

Cam asta despre noi...sper sa apuc sa scriu mai des. Acum ca vine vremea urata si mai stam dupa-amiezile prin casa poate voi gasi drum mai des la calculator.

Unde ramasesem?

Cu asta am inceput ca nu mai stiam cand am scris ultima data pe blog. E he..a trecut ceva apa pe Dunare de atunci.

Intre timp am mai avut un concediu, doar 8 zile dar bune raauuuu de tot.

Adica m-am imbarcat vineri cu copilul in avion directia Bucuresti, am aterizat bine mersi si fara sa fiu cu nervii la pamant ca m-a terorizat copilul, am pasat copilul la buni cu instructiuni de folosire precise, o tona de medicamente si mobilul Elenei pentru cazuri de urgenta si nevoie de pediatru si..... m-am urcat iar in avion.

Dar de data asta cu sor'mea si un bun prieten. Destinatia: Istanbul.
Domnule ce sa spun... fost cel mai cool concediu din viata mea. Adica m-am simtit asa bine si am savurat fiecare secunda cum rar mi s-a intamplat. Vreme de milioane, mancare excelenta, un oras fantastic in plin Ramazan...SUPERB! Deci ce-mi placeau mie turcii...acum ii ador.

N-au fost decat 5 zile, restul de 3 le-am petrecut in Bucuresti unde am reusit sa ajung si eu iar la cinema (dupa o lipsa acuta de 2 ani), sa merg linistita la coafor, sa citesc o carte si sa vad o emisiune la tv pana la capat. In concluzie: macar 5 zile pe an fara sot si copil sunt balsam la suflet. :)

Ajunsa acasa am reluat viata de zi cu zi, plina de alergaturi si fara timp si culmea am reusit sa fac timp si de altceva. M-am dus fara sa mai ezit la curs de pregatire pentru certificare Cambridge engleza ptr afaceri. Sincer nu-mi trebuie certificarea pentru nimic dar e un motiv bun sa ies din casa, sa mai vad si alti oameni si sa mai fac si altceva. E luni de la 20 la 21:30, ajung paralela acasa dar sunt multumita (profu e englez adevarat, clar anti-american, cam sadic de felul lui dar preda superb desi neconformist). Si daca tot am vazut ca a fost loc de o pietricica incerc acum sa fac loc si de a 2-a si anume de un curs de yoga. Tot seara tarziu dar altfel nu merge.

Din octombrie mi se schimba programul la job. Nu se mai pot depasi 38 de ore suplimentare (URA!!!!), pot lucra flexibil de la 7:30 la 19:00 in masura in care sunt si colegii de acord asa ca m-am gandit ca e cazul sa fac si scoala de soferi. :)

Momentan..adica acuma acum...tocmai am pregatit borcanele sa punem diseara o tura de gogonele, conopida si varza rosie la murat. Miam! Clara si tati isi fac somnul de frumusete si uite asa am ajuns si eu pe blog.

Imediat urmeaza detalii despre domnisoara Clara

Sentimentul romanesc al isteriei

text de Mircea Cartarescu - parere personala?! parca l-as fi scris eu :)

Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e
ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o
data cu el.Esti una cu toti ceilalti.

Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa
nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici
De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta.

Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele
mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult.
Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la
caricatura.
Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa
elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te
contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de
acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te
grabesti sa-ti ceri tu scuze.
O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un
balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile.
Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru
fluidizarea substantei sociale.

Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca
la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara
care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat
mai draguta si mai serviabila cu clientii.

Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge
insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o
badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de
lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara
complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si
scarbita, care te repede de nu te vezi.

Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere.
Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de
cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca
nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au
rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social,
calcand peste cei blanzi.

In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de
sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii
recruti si mai abitir.

Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii
isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profound
alienata psihic, o societate isterica.

Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala:
tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de
explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul
generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca
suntem fundamental rai.

Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont,
carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si
aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social.
Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa
sa fim rai.

Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate.
Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai
moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale
publicului.

Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge
binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele
premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.

Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat
printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga,
scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite
deocamdata.

Buna seara lume

A venit vremea sa mai dau si eu un buna seara lume. Desi tare rau stau cu timpul, in seara asta se pare ca au iesit bine zarurile. Tati e la pescuit, copilul doarme bustean si eu nu am chef sa fac nimic si nici somn n-am.

Au trecut deja 4 zile de cand ne-am intors din concediu. Un concediu minunat dar scurt si dupa care inca tanjim din tot sufletul.

Dar a fost fain, vremea de toate felurile, mancarea buna, oameni primitori si extrem de prietenosi cu copii. Clara s-a comportat tare bine desi am tot urcat pe munte. La tati in carca sau singura pe jos (chiar si 3 km intr-o bucata), a colindat copilul meu padurile Austriei si platourile de la 2000m fara nici o problema. Doar crizele de personalitate nu le-a uitat ba chiar le-a dezvoltat. Acum se arunca direct in fund cand nu-i convine ceva indiferent daca suntem acasa, pe strada sau in magazin. Si normal urla cat o tin puterile. Dar eu sper ca va castiga consecventa noastra si pana la urma o sa priceapa ca asa nu-i merge.

Poze imi e tare greu sa pun. Cu chiu cu vai am ales 70 sa le urc pe webshots sa vada mama copilul. Peisajele n-am apucat sa le uploadez.
Asa ca pentru cine are timp si chef aici o mica colectie de vacanta: http://good-times.webshots.com/album/573517139AbSiNy.

In rest suntem relativ bine si relativ sanatosi. Eu stau mai rau la capitolul asta dar inca sper. Clara inca nu si-a dat drumul la vorbit. Tot mama, tata, apa si inca 3 lulele 3 surcele. Nici vorba de propozitii de 2 sau chiar 3 cuvinte. Saptamana viitoare avem control la specialist. Sa vedem ce o sa ne recomande.

Cam asta despre noi. Ma bag acum la citit si vizionat poze ...sa vedem cat pot recupera.

Jos palaria!

Cred ca pot sa sar introducerea si sa trec direct la miile de multumiri adresate Lalei.

Mersi doamna pentru atata munca.

Pupici

Prima julitura

Ramasesem datoare cu prima buba serioasa la copil. Eh..cam trecuse cand am facut poza dar tot e maaare si se vede. :)

Operatiunea nectarina

Una din fructele preferate. Cum vede cum cere. Ca de altfel struguri, banana si caise.
Pe webshots exista si mancatul live :)

Post pentru echilibru

si pentru toti cei care s-au copt la temperaturi de peste 30 de grade.
Pentru toate exista un echilibru, o alta fata a medaliei. Cand crezi ca iti merge rau, aproape sigur exista pe undeva cineva caruia ii merge si mai rau. :)

La noi au fost ieri si astazi 12 grade. Ieri am cumparat in regim de urgenta caciula ca nu aveam pentru Clara decat palarioare de vara. Si a plouat.

Si ca sa nu fie doar atat acum s-a pus pe furtuna. Unde la ora asta aveam inca lumina, acum e bezna, trazneste de mama focului, da cu piatra si ploua de parca ar fi sfarsitul lumii.

Hmmm..parca imi suna mai bine cele 3o si de grade din Bucuresti? Sau poate totusi nu?! :)

Uitati si dovada tocmai filmata din usa de la sufragerie. Racorire placuta!

Jucaria lunii

Noi votam jucaria asta de la Plain Toys. Singura care o tine pe Clara pe loc 20 min, intr-o concentrare fantastica. Si e o placere sa vezi cat poate sa invete un copil in 20 de min. Si ce satisfactie ii poate aduce.
Nota 10+!!

Frumoasa lui mama

Rezumat la 16 luni

Clara mea mica si iubita a crescut. Nu mai e mica dar e inca foarte iubita.:)

Partea cu crescutul se vede si la centimetrii. Nu stiu cat are acum exact dar de o saptamana nu mai trebuie sa ii indoi pantalonii jos. Si asta in decurs de 1 luna. Estimez eu cam 3 cm.

A devenit extrem de independenta si din ce in ce mai incapatanata.

Si a inceput sa se domnisoreasca : cum cade ridica mainile sa nu cumva sa se murdareasca pe manutzele ei finute si catifelate. In schimb e in stare sa se manjeasca toata cu iaurt. Ce iti e si cu domnisoarele astea. :) Stiu instinctiv ce face bine la ten.
Dovada mainilor ridicate si in caz de cazatura: ditamai zgarietura in cot si una si mai mare in genunchi. Bagam arnica la greu si speram in liniste sa nu semene cu mine da atunci de acum incolo pana trece de 12 ani numai asa o vom tine.

Maine batem recordul: 2 luni fara imbolnaviri serioase. Nasul curge inca si cred ca o sa ii curga pana la batranete. Dar eu studiez la greu homeopatie (in curand o sa pot profesa la cate am citit) si o sa incepem un tratament.

Tot maine avem ultimul vaccin din schema pe anul asta. Mai facem suplimentar si Hepatita A dar pe undeva prin august.

August...sfarsit de luna zburam 1 saptamana la Bucuresti.Noi doua ca tati trebuie sa ramana pe baricade. Hura!!!

Ultimul pitic pe creier: nu repeta copilul asta de nici o culoare. Ba chiar se simte un regres in ale vorbirii. Stiu ca evolutia si dezvoltarea fluctueaza si momentan a avut un salt fizic foarte puternic dar tot imi fac ceva griji.

Eu si tati: super ocupati, stresati la job.

Eu: analizele au iesit la fel de prost dupa 6 luni de tratament, ciclul nu a mai venit din februarie, intre timp am si un chist pe col si o doctorita complet bulversata. Merg intr-o saptamana iar la control si sa ridic rezultatele de la noile analize (si mai complexe si mai cu draci pe batz). Momentan planeaza suspiciunea ca e totul pe baza de stres. Serios??!! Care stres draga?! Concluzie: daca ma gandesc prea mult la subiectul asta imi vine sa ma impusc.

Cam asta despre noi. Sper sa reusesc sa intru mai des desi sansele stau rau de tot.

Linsensuppe mit Bockwurst

Adica supa de linte cu carnat...specialitate nemteasca tare iubita si des intalnita (ca la noi tocanita de cartofi) care mie nu imi place dar ce conteaza ca oricum nu e vorba de mine ci de Clara mea.

Pai da...asta e noutatea noastra cea mai mare. Clara mea e independenta. Adica mananca numai singura si de cateva zile si mancare normala de gradi (adica nu ii mai trimit eu si nici nu mai vede borcanele). Nu a fost decizia mea: nici faza cu mancatul singura si nici faza cu mancarea de gradi.
Domnisoarea mea s-a decis ca e timpul sa se descurce singura.

A inceput usor sa refuze mancarea trimisa de acasa si sa ceara ce papa si ceilalti copii. Apoi a inceput sa urle daca ii dadeam eu sa pape. In speranta ca mai amanam un pic mizeria pe care o intuiam i-am dat si eu o lingura doar doar asa sta potolita. A urmat imediat escaladarea situatiei: acum urla si daca atingeam farfuria, ce sa mai spun de sa ii dau eu sa pape. Asa ca am renuntat.
Ritual de seara: strangem covorul de langa masa ca sa evitam pete urate. Mai mult de siguranta si pentru nervii mei ca matza papa tare corect si nu prea are scapari.

Am anuntat la gradi evolutia, mi s-a anuntat taraboiul de la fiecare masa asa ca am dat unda verde si la papa de la gradi.
Numai ca ieri sa pic de pe scaun cand mi-au zis fericite nevoie mare ca a mancat Clara tot tot din farfurie (Dimineata vazand ce e in program le-am spus ca he he....azi nu papa Clara, va trebui sa primeasca probabil borcanel).

Aseara glumeam cu tati: daca vine copilul acasa mai peste un an doi si cere supa de linte o alerg. Nici nu stiu sa o gatesc si nici nu-mi place. Plus ca nu pot sa cred ca asta e mancare pentru copii.
Dar n-am cu cine. Toata lumea incearca sa ma convinga ca e foarte buna si sanatoasa. :)

Na....pofta buna va urez!

Inghetata, baloane, delfini si buna dispozitie

Am avut parte de o saptamana grozava! Buni a fost la noi in vizita, eu am fost lasata la vatra 2 zile ca am prea multe ore suplimentare, am avut 1 Mai liber ca am reusit sa fac schimb cu un coleg si culmea si o vreme excelenta. Muci cat cuprinde tot familionul dar cat ramane doar la atat e bine (asta insa nu ne-a oprit sa papam inghetata...Clara inclusiv)

Pun niste poze sa va faceti o impresie.

Hristos a inviat!

Hristos a inviat tuturor celor care au sarbatorit ieri Pastele. Noi ne numaram printre norocosii care sarbatoresc de doua ori caci sotul e catolic.

Cum am fost numai intre noi nu am facut cine stie ce pregatiri: un pic de drob, fripturica de miel si oua vopsite de la magazin. In schimb am profitat la maxim de vremea frumoasa asa ca am stat numai pe afara: la nisip pe malul Rinului, prin gradina si ieri la pícnic in Geo park unde Clara a hranit capritele si a fost tare fericita.

Aveti aici cateva poze cu mica mea exploratoare. Grosul e pe webshots pentru cine vrea sa admire mai mult.

Plimbareata sefa

Gradinitza noastra

Am reusit ieri sa facem curat pe terasa si putin in gradina. Avem si floricele noi si acum arata asa:

Cataratoarele (trandafirul face flori mici si galbene)

Cuburile si insulitza
MuscateLevantica, rozmarin si cimbru

Tufe si floricele

Salcia Clarei (plantata cand s-a nascut)

Si alte tufe a la gradina simpla si care creste in voia ei