Comentariu literar al unei manele

D'ale emailului citire :) va invitam

„Trei luni de senzaţii” de Florin Peşte
Comentariu literar

Incă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.

Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica pe plajă

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.

Am chef de distractie
3 luni de senzatie

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în “3 luni de senzaţie”. Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.

Dau o cheie la mertan
Si am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina

„Merţan”-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină” nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o „blondină” - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.

Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea

Hiperbola “blondină prototip” descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita – “prototip” – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăcostiţi.

Marea neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta

Iubirea se consumă în apa caldă a mării.. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului

Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plïmbare

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului “noaptea” din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.

Romania tara mea

Din ciclul rasul plansul tocmai primit pe e-mail

Andrei PLEŞU

Brancardierul român

Cînd intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut. Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister.

Cînd intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de literatură. Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită între moţăială şi perplexitate, între precipitări palpitante şi lentori turceşti, între reguli aspre şi relativism balcanic. Ai parte şi de duioşii materne (capeţi pastiluţe şi păpică, eşti invitat să ridici mînuţele şi să-ţi scoţi pijămăluţa), dar şi de bruftuluială pedagogică sau de plictisite răceli funcţionale.

E aventuros, e omeneşte, e „plin de viaţă“. Precaritatea stimulează imaginaţia. Toţi, medici, infirmiere şi pacienţi, caută soluţii ingenioase pentru probleme care, în mod normal, se rezolvă rutinier. Bunăvoinţa alternează cu exasperarea, organizarea lasă mereu spaţiu de joc pentru manevre arbitrare, ghinioane sau noroace. E aventuros. E provocator. Nu te plictiseşti. Adică e ca şi în afara zidurilor spitalului. Nu eşti în altă lume: eşti acasă!

Şi fiecare se descurcă cum poate. În ultima vreme, am avut parte şi de eficienţa apuseană şi de lirica proză autohtonă. Am amintiri de neşters. De pildă întîlnirea cu un brancardier din cutare spital (local), unde trebuia să fiu cercetat cardiologic.

Cercetarea cu pricina implica, după încheierea ei, mai multe ore de imobilitate. În banalele spitale capitaliste, eşti dus la locul faptei cu patul (pe rotile) din salon şi eşti adus înapoi cu acelaşi pat. La noi, patul din salon e un pat stabil, matrimonial, greu de mutat din loc. Aşa că te duci pe jos şi te întorci pe o targă ambulantă. Problema e că trebuie să ajungi de pe targă în pat fără să te mişti. Problema e şi că targa nu încape în rezerva în care se află patul. E momentul în care intră în scenă brancardierul: un băiat mărunţel şi binevoitor, obligat să rezolve lucrurile prin mijloace proprii.

„Trebuie să vă pun în pat“, mă anunţă, tehnic, amicul. „Şi cum facem?“, întreb eu, oarecum încurcat. „Vă iau în braţe!“ „Matale nu ştii ce spui!“ – zic, surîzînd zburdalnic. „Am peste o sută de kile!“ „Nu-i nimic, sînt obişnuit!“, răspunde bonom preopinentul, aducînd un candid omagiu bunăstării dîmboviţene, cu efectele ei radicale asupra siluetei.

Pînă să fac o listă de argumente descurajante, omul se pune pe treabă. Scoate dintr-o geantă un brîu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care şi le pun hamalii de mobile şi piane, ca să ridice greutatea mai uşor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mişcări experte şi, pînă să perorez compătimitor, mă ia în braţe, ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla. Mă pomenesc cu nasul în gîtlejul lui şi văd o mică apocalipsă organică: vene care se dilată, gata să pocnească, şi o parcelă de piele care se învineţeşte ameninţător. Brancardierul e, poate, salvarea mea, dar eu sînt, cu siguranţă, apoplexia lui.. Am ajuns în pat cu o conştiinţă vinovată şi cu un durabil amor frăţesc pentru binefăcătorul meu. Aşa ceva nu poţi trăi într-un „stabilament“ civilizat. Orice contact uman, orice emoţie, orice frison psihanalitic sînt excluse. Şi, în vreme ce spitalul apusean e un loc fără memorie, spitalul nostru strămoşesc e o interminabilă sursă de amintiri, ca aceea pe care tocmai am povestit-o.

Apropo: există şcoli care să formeze brancardieri? Sau trebuie să umplem spitalele cu filozofi reciclaţi, capabili să ia în braţe, prin puterea gîndului, pacienţi de mare tonaj? Dar asta e o problemă de reformă a învăţămîntului, pe care guvernul şi preşedinţia o vor tranşa ferm, dacă nu acum, măcar în mandatul urmator

Unde ramasesem?

Cu asta am inceput ca nu mai stiam cand am scris ultima data pe blog. E he..a trecut ceva apa pe Dunare de atunci.

Intre timp am mai avut un concediu, doar 8 zile dar bune raauuuu de tot.

Adica m-am imbarcat vineri cu copilul in avion directia Bucuresti, am aterizat bine mersi si fara sa fiu cu nervii la pamant ca m-a terorizat copilul, am pasat copilul la buni cu instructiuni de folosire precise, o tona de medicamente si mobilul Elenei pentru cazuri de urgenta si nevoie de pediatru si..... m-am urcat iar in avion.

Dar de data asta cu sor'mea si un bun prieten. Destinatia: Istanbul.
Domnule ce sa spun... fost cel mai cool concediu din viata mea. Adica m-am simtit asa bine si am savurat fiecare secunda cum rar mi s-a intamplat. Vreme de milioane, mancare excelenta, un oras fantastic in plin Ramazan...SUPERB! Deci ce-mi placeau mie turcii...acum ii ador.

N-au fost decat 5 zile, restul de 3 le-am petrecut in Bucuresti unde am reusit sa ajung si eu iar la cinema (dupa o lipsa acuta de 2 ani), sa merg linistita la coafor, sa citesc o carte si sa vad o emisiune la tv pana la capat. In concluzie: macar 5 zile pe an fara sot si copil sunt balsam la suflet. :)

Ajunsa acasa am reluat viata de zi cu zi, plina de alergaturi si fara timp si culmea am reusit sa fac timp si de altceva. M-am dus fara sa mai ezit la curs de pregatire pentru certificare Cambridge engleza ptr afaceri. Sincer nu-mi trebuie certificarea pentru nimic dar e un motiv bun sa ies din casa, sa mai vad si alti oameni si sa mai fac si altceva. E luni de la 20 la 21:30, ajung paralela acasa dar sunt multumita (profu e englez adevarat, clar anti-american, cam sadic de felul lui dar preda superb desi neconformist). Si daca tot am vazut ca a fost loc de o pietricica incerc acum sa fac loc si de a 2-a si anume de un curs de yoga. Tot seara tarziu dar altfel nu merge.

Din octombrie mi se schimba programul la job. Nu se mai pot depasi 38 de ore suplimentare (URA!!!!), pot lucra flexibil de la 7:30 la 19:00 in masura in care sunt si colegii de acord asa ca m-am gandit ca e cazul sa fac si scoala de soferi. :)

Momentan..adica acuma acum...tocmai am pregatit borcanele sa punem diseara o tura de gogonele, conopida si varza rosie la murat. Miam! Clara si tati isi fac somnul de frumusete si uite asa am ajuns si eu pe blog.

Imediat urmeaza detalii despre domnisoara Clara

Legile lui Murphy?

Daca se putea moment mai prost sa se imbolnaveasca Clara tot asta era.
Eu am predare de proiect(e), Stef si el o gramada de lucru. El e acum acasa si eu de la 7 in birou dupa o noapte cu maxim 4 ore dormite asa furat si chinuit.
La unu ma duc eu acasa si vine el la birou si ramane pana la seara la 7.
Si speram amandoi ca ii va fi mai bine Clarei. Mititica abia s-a trezit. E franta dupa o noapte cu febra spre 40, scazuta cu greu la 39 cu antitermice din 4 in 4 ore.
Acum avea 37.2 dar sunt abia 3 ore de la Nurofen.

Ce sa mai spun. Acum le invidiez pe toate mamicile care au un suflet acolo sa le ajute, o bunica, o vecina etc. Si sufar de mor ca sunt la birou si copilul bolnav acasa.

Update: pana la urma a ajuns tati cu ea la medic ca i-a sarit iar febra rau de tot. Si de data asta i-a facut si test de sange si are o super infectie bacteriana. De unde nu e clar ca urechile, gatul, plamanii sunt curati. Testul de urina n-a iesit ca nu a nimerit pungutza asa ca merg eu maine cu ea sa refacem si sa mai facem teste daca nici acolo nu iese nimic.
Pana una alta a luat deja o doza de antibiotic si doarme de doua ore. N-a mancat mai nimic azi, sper sa o conving sa pape ceva cand se trezeste.
Maine stau eu cu ea acasa si joi probabil facem iar jumi-juma.
Si da..am dat azi apa la soricei din belsug. De mila, de frustrare, de toate la un loc.

Va multumesc din suflet pentru urari si incurajari. Sper sa revin cat de repede cu vesti mai bune.

Se anunta primavara

Cel putin asa ne-au dat sperante cei de la meteo. Miercuri posibil sa avem chiar 20 de grade. Dar cel mai important: nu mai ploua. Huraa!!!

Si a trecut si saptamana asta. Greu de tot si in acelasi timp tare repede. Ieri de exemplu am ajuns iar la spital (ca de...parca nu mai fusesem de mult) cu matza febrila. Cand am vazut ca dupa un supozitor paracetamol si o doza de ibuprofen nu scade sub 39 m-am gandit direct la otita. Slava Domnului nu e otita ci o infectie virala. Gatul e curaj, numai mucii sunt inca prezenti. Azi deja e mai bine, a ramas toata ziua sub 38 dar inca un pic subfebrila.

Eu am muncit mult, Stef la fel. Am aflat ca o sa ne cuplam cu indienii ca sunt ieftini si fac treaba de cacao (asta ca sa fiu finutza), dar ce mai conteaza calitatea. Important e sa nu coste mult.

Nu am ajuns la targul de gradinarit ca ieri a fost masina in service si azi normal a plouat. Asa ca dezastrul din gradina inca e acolo. Poate week-endul viitor apuc sa fac si eu ceva. Ca ne prinde Pastele asa.

Am gatit in schimb. Terapie la aragaz...a la Maya si Lala :). Si mi-au iesit chestii faine. Macar atata lucru.

Imi lipseste o ora de somn si cand ma gandesc la ce ma asteapta saptamana asta imi vine sa fug in lume.

Dar trecem si peste asta.

O saptamana usoara si plina de succese va urez.

S-a terminat mini vacantza

Si s-a terminat mini-vacantza. A fost tare placut, vremea superba desi rece rau. Din pacate am racit cobza si ma stresez sa nu o apuce si pe Clara mai rau (ea are iar muci de vre-o 4 zile).

A fost super ca a fost Sisi aici. Si anul asta ca prin minune m-a sunat chiar tot familionul sa ma felicite de ziua mea asa ca m-am simtit chiar bine.

Nasol e insa ca a plecat Sisi. Asa simt un gol enorm cand pleaca ea sau mami sau Coana Mare. Ma simt efectiv singura pe lume.

Mi-e tare dor de casa si de Bucuresti. Si pana in decembrie nu cred ca vad anul asta pamant romanesc. Ufff...asta e. Strangem din dinti si mergem inainte.

Momentan incerc sa ma adun si sa ma tratez cat de repede ca urmeaza minim 3 saptamani de chaos total ca la 1 aprilie am predare la 4 projecte. Unul s-a amanat pentru 1 mai asa ca e un strop mai bine. De Pasti lucrez, de 1 Mai lucrez, asa ca va fi o perioada mai stresanta.

Dar vine mama la sfarsitul lui aprilie pentru o saptamana asa ca am luminitza de la capatul tunelului si o sa incerc sa ma orientez dupa ea.

Cam asta ar fi rezumatul saptamanii si introspectiva celor ce vin.
Sper sa a avut toata lumea un week-end frumos.

Somn usor si o saptamana usoara tuturor.

1F

Astazi ora 18:00 am implinit venerabila varsta de 1F. Nu suna mai bine dar e mai misterios. :)
Pentru oamenii normali si care vad lumea in sistem zecimal adica 31 de ani.

Nu e varsta cu prag psihologic de schimbat prefix, ba chiar pana la urmatorul prefix este distanta rezonabila pentru a linisti un psihic mai agitat :) asa ca am decis sa petrecem frumos si fara stres.

Si ne-a iesit!!

Am avut liber azi. Si de la job si de la alte insarcinari. Mi s-a dat liber la citit asa ca m-am relaxat si am savurat si chiar terminat cartea primita cadou de la Sisi. Excelenta! Chiar imi era dor de ceva in romana, da ceva bun si tradus bine. (*nota pentru cine are chef si timp: "Jumatate de soare galben" de Chimamanda Ngozi Adichie - o carte despre Africa, Nigeria anilor 60...lasa urme adanci...la un moment dat imi parea rau ca am citit-o...te forzeaza sa vezi cu ochii mintii o realitate pe care parca totusi ai vrea sa o ignori ca doare prea tare)

La 18:00 fix eram la portughezi unde am mancat si am baut bine. Clara s-a comportat minunat si a intretinut atmosfera desi dimineata am vaccinat-o.

Am primit flori frumoase si m-am simtit excelent. Leger, la un pahar de vorba, facand haz de necaz de problemele din ultima vreme si de omniprezenta criza financiara. Adica exact cum imi place mie.

In conluzie ma bag imediat in pat multumita si fara stres ca mai bag un an sub patura.
Si imi doresc sa imi aduca sanatate si putere anul asta nou ca restul rezolv eu.

PS Pun maine poze frumoase si haioase.

Nu am chef azi, nu am chef azi..n-am chef de nimic

Sunt o nesimtita. Cu N mare. Frec menta pe banii firmei. Dar nu pot altfel, nu azi.
Gata...a dat primavara peste mine. E soare afara, cer senin, frig dar nu e bai.
Sor'mea e la cumparaturi in Düsseldorf si eu mor in birou de ciuda.
As pleca dar mi-am luat liber maine ca sa ma sarbatoresc efectiv si fara frustrari de genul "iar sunt la birou de ziua mea".
Mergem la moluste :) adica sa mancam creveti si scoici la portughezi. Si sa bagam niste Vino Verde. Hmmm..si toate innecate in sos de usturoi. Miam! Iar o sa plecam de acolo putind ca toate cele de iti vine sa arunci hainele de pe tine dar se merita. :) Serios!!

Si ma mai uit un pic pe geam. Si mai mor un pic de ciuda. Cred ca totusi am sa plec macar la 4. De lucru am, nu ma plang. Numai ca azi vreau sa mai astepte si altii dupa mine. Si pana una alta si luni e o zi.

Nu am chef azi, nu am chef azi... de stat la birou...cine mai e cu mine?? :)

So..va pupicesc asa rapid si daca nu apar pana saptamana viitoare inseamna ca m-am innecat in Vino Verde si in sos de usturoi. :)

PS Sper sa nu imi strice Clara socotelile ca maine dimineata mergem la vaccin.

O oaza de liniste

Azi am plecat la 10 de la serviciu pentru ca imi era rau. Indigestie. Probabil de la cat de amestecat am mancat aseara (a fost seara de cafea si praji la Clara la gradinitza). In orice caz rau rau si un somn cat casa. Asa ca am plecat. Ore suplimentare am cu carul asa ca nu a fost problema.

Am ajuns acasa si m-am bagat direct in pat. Am dormit cam 2 ore jumatate si cand m-am trezit un soare afara de toata frumusetea. Si cum tot aveam sa iau un pachetel de la posta m-am imbracat si am plecat.

Si iar m-a socat. Linistea asta formidabila. Sunt plecata din Bucuresti de peste 6 ani si inca ma surprinde linistea nemteasca. Mai ales la 3 dupa-amiaza. Mai auzi un chiot de copil, mai un zdranganit de farfurii dintr-o bucatarie cu geamul deschis, poate si o bicicleta care scartaie si cam atat. Am mers cu niste pasi mici mici de tot pana la posta. Am savurat soarele si linistea si mi s-a facut dor de anul trecut cand pe vremea asta plimbam caruciorul si ii povesteam Clarei vrute si nevrute si ea dormea bustean.

Au inflorit si narcisele in ultimele zile si e o feerie sa vezi gradinile puse la punct si gazoanele impecabile. Si totusi nu imi pare rau ca nu am parte de linistea asta in fiecare zi. Asa nu mai ajungi sa o savurezi. Pana una alta imi place viata mea tumultoasa si agitata. Dar e drept ca face tare bine o asemenea pauza. Mai ales in timpul orelor de lucru. :)

Si cum prea multa liniste strica, ma apuc imediat sa o conturb dand cu aspiratorul. :) Desi parca as mai dormi un pic.

99 things

Preiau leapsa de la Lala...tocmai buna pentru prima cafelutza la birou.



1. Started your own blog
2. Slept under the stars
3. Played in a band
4. Visited Hawaii
5. Watched a meteor shower - doar de stele cazatoare :)
6. Given more than you can afford to charity
7. Been to Disneyland
8. Climbed a mountain
9. Held a praying mantis
10. Sang a solo
11. Bungee jumped
12. Visited Paris
13. Watched a lightning storm at sea.
14. Taught yourself an art from scratch
15. Adopted a child
16. Had food poisoning
17. Walked to the top of the Statue of Liberty
18. Grown your own vegetables
19. Seen the Mona Lisa in France
20. Slept on an overnight train
21. Had a pillow fight
22. Hitch hiked
23. Taken a sick day when you’re not ill
24. Built a snow fort
25. Held a lamb
26. Gone skinny dipping
27. Run a Marathon
28. Ridden in a gondola in Venice
29. Seen a total eclipse
30. Watched a sunrise or sunset
31. Hit a home run
32. Been on a cruise - una mica in Egipt
33. Seen Niagara Falls in person
34. Visited the birthplace of your ancestors
35. Seen an Amish community
36. Taught yourself a new language
37. Had enough money to be truly satisfied
38. Seen the Leaning Tower of Pisa in person
39. Gone rock climbing
40. Seen Michelangelo’s David
41. Sung karaoke
42. Seen Old Faithful geyser erupt
43. Bought a stranger a meal at a restaurant
44. Visited Africa
45. Walked on a beach by moonlight
46. Been transported in an ambulance
47. Had your portrait painted
48. Gone deep sea fishing
49. Seen the Sistine Chapel in person
50. Been to the top of the Eiffel Tower in Paris
51. Gone scuba diving or snorkeling
52. Kissed in the rain
53. Played in the mud
54. Gone to a drive-in theater
55. Been in a movie
56. Visited the Great Wall of China
57. Started a business
58. Taken a martial arts class
59. Visited Russia
60. Served at a soup kitchen
61. Sold Girl Scout Cookies
62. Gone whale watching
63. Got flowers for no reason
64. Donated blood, platelets or plasma
65. Gone sky diving
66. Visited a Nazi Concentration Camp
67. Bounced a check
68. Flown in a helicopter
69. Saved a favorite childhood toy
70. Visited the Lincoln Memoria
l71. Eaten Caviar
72. Pieced a quilt
73. Stood in Times Square
74. Toured the Everglades
75. Been fired from a job
76. Seen the Changing of the Guards in London
77. Broken a bone
78. Been a passenger on a motorcycle
79. Seen the Grand Canyon in person
80. Published a book
81. Visited the Vatican
82. Bought a brand new car
83. Walked in Jerusalem
84. Had your picture in the newspaper
85. Kissed a stranger at midnight on New Year’s Eve
86. Visited the White House
87. Killed and prepared an animal for eating
88. Had chickenpox
89. Saved someone’s life
90. Sat on a jury
91. Met someone famous
92. Joined a book club
93. Got a tattoo
94. Had a baby
95. Seen the Alamo in person
96. Swam in the Great Salt Lake, or in another famous
97. Been involved in a law suit
98. Owned a cell phone
99. Been stung by a bee

Azi mi-a fost rusine de mine

Da. Si asta din cauza unui batranel de 90 de ani pe care l-am vazut la TV impartind reclame in fata unui supermarket pentru 10 dolari ora.

Omul a pierdut tot ce a agonisit o viata si asta dintr-un foc. Criza mama ei si fondurile de investitii mult cantate si laudate de au ajuns oamenii sa depuna tot ce au avut in ele in ideea ca asa vor avea o batranete linistita si asigurata. Si uite ca nu a renuntat. La 90 de ani imparte reclame pentru 10 dolari ora.

Iar eu? Ce am gandit eu? La 90 de ani sa o iau de la capat cand am ramas fara nimic?! No way...pai eu ma intindeam in pat si asteptam sa mor. Si mi s-a facut rusine de mine si de lasitatea mea, si mi s-a facut frica de ce as avea eu de dat mai departe copiilor mei. Omul ala a facut razboiul, si-a crescut copii si nepotii, a pierdut tot si nu a renuntat. Asa mai da exemplu!

Si brusc mi-am dat seama ca zmeul numit criza n-a venit inca la noi. A aruncat doar buzduganul dar eu una am preferat sa il ignor. Vorba aia: inca nu arde, de ce sa ma preocupe fumul?
Chestiunea ma preocupa nu zic nu. In fiecare email pe care il schimb cu prietenii si familia din tara si din lume apare "criza". E dezbatuta, povestita dar noi nu o traim inca.

Motivatia e simpla. Firma unde lucram incheie anul financiar in 31 martie. Abia dupa ce se vor vedea cifrele de vanzari (stim ca se anunta nu tocmai stralucite) se vor lua masuri de disponibilizare, in ideea ca e nevoie de asa ceva. Pentru ca e drept, avem norocul sa lucram la o firma extrem de conservatoare care in ziua de astazi cand cash-ul e king, sta pe lichiditati majore. Deci de faliment nici vorba. Dar sa produci la aceeasi capacitate cand nu vinzi iar nu se poate. Asa ca probabil ne vom micsora.

Am gandit de multe ori scenariul "ce ne facem daca ramanem fara job" dar recunosc ca nu prea am pus suflet in idei si ganduri. Ca sa ma trezesc astazi ca se pare ca eu as da bir cu fugitii ca prima actiune negandita. Asa ca am luat decizia sa bag niste terapii de "eu de vorba cu mine", sa vad unde e buba ca asa nu se poate.

Primul pas l-am facut deja. Mi-am recunoscut pacatul, mi-am facut mea culpa si v-am povestit si voua. Urmeaza restul.

La Multi Ani tata!

Astazi ar fi implinit tata 58 de ani.

La Multi Ani tati!

Chaos in Vaterland

Mai are cineva ideea preconceputa ca japonezii vorbesc foarte bine engleza? Da?! Foarte rau, foarte rau. Pentru ca nu vorbesc bine, vorbesc groaznic. Dar sunt distractivi si te pradaesti de ras cum se uita la tine ca la felul 14 cand te apuca rasul si nu te mai poti oprii.

Mai are cineva ideea preconceputa ca nemtii sunt punctuali, corecti si responsabili? DA??!! Nu se poate! Atunci e clar ca daca (inca) ai ideea asta, ai trecut prin Vaterland numai prin vacanta sau cunosti numai oameni din generatia peste 60 care intradevar sunt exact asa cum se spune. Nu vreau sa discriminez, normal ca exista exceptii si inca unele grozave dar multimea castiga putere si incepe sa indese in fundul sacului exceptiile astea fantastice cu care iti e mai mare dragul sa lucrezi si sa conlocuiesti.

Poate va mirati ce m-a apucat. Ei bine nu s-a intamplat nimic deosebit. O zi normala de munca cu oameni care nu stiu care cum sa fuga de responsabilitati si clar de munca. O zi in care semnaland o problema care iar a fost bagat sub pres de ceva timp doar doar se uita de ea, am reusit sa imi pun mai mult de jumatate de colegi in cap. Ca ce m-a apucat?!

Mai fratilor la mine au gresit ceva parintii. Nu stiu care din ei dar presupun ca tata ca el avea un simt extrem de pregnant al dreptatii si corectitudinii. Mama e mai smechera, mai stie sa inchida un ochi si sa il deschida exact cand trebuie.

Deci eu am un simt pregnant al responsabilitatii. Adica daca stiu ca trebuie sa ma ocup de ceva si nu as face-o nu dorm noaptea, ma framant, ma iau la tranta cu constiinta si tot timpul pierd. In concluzie: nu ma potrivesc in lumea in care ma invart. Sunt din start cea care pierde pentru ca nu innot cu multimea ci ma incapatanez sa urmez drumul ala corect. Uite de aia nu am eu nici o sansa sa ajung manager si de aia nici nu vreau sa calc pe asemenea carari in viata mea profesionala. Mai bine plec in pelerinaj la Meka prin desert ca amaratul ala de emir macar asa am sanse sa scrie cineva o balada despre mine. De...daca nu m-am nascut Pocitan-ben-Pehlivan .

Nici un stiu cum ma simt acum. Nu sunt frustata, nu sunt nici amarata. Cred ca sunt dezamajita. A da...si am o lehamite de zile mari. Asa ca am luat o pauza impusa sa imi vars naduful.

Plus ca azi am mai facut o greseala si am tutuit un coleg nou si saracu aproape a facut stop cardiac din cauza indraznelii mele.

Si uite asa imi vine sa imi fac bagajele si sa plec. Intrebarea e unde? Uff...uite ce se intampla daca nu am castigat la lotto. Imi cumparam o insula pustie si se rezolva problema.

Acum un an pe vremea asta

Acum un an pe vremea asta eram deja in Düsseldorf in spital. La fix 12:13 mi s-a rupt apa (stiu ca eram la calculator si m-am uitat repede la ceas), mi-am sunat barbatul, am facut dus si pe la 13:30 am ajuns la spital. Exact cu 2 zile inainte de termen si chiar ma gandeam cu mare bucurie ca uite ce se grabeste Clara mica si iubita. De fapt ea avea alte planuri si se va dovedi tare punctuala. :)

M-au verificat, am stat la CTG vre-o 30 de minute si am aterizat in rezerva cu promisiunea ca pe la 17 ma cheama iarasi la control. Ziua nu se va termina bine. Contractii nix, spitalul plin asa ca m-au amanat pentru a 2-a zi.

Am primit antibiotic ca aveam pericol de infectie si m-au trimis sa dorm cu promisiunea ca la 5 dimineata incepem sa declansam nasterea. Numai asa nu s-a intamplat, de dormit n-am dormit si am inceput sa ma stresez ca imi era frica sa nu pateasca Clara ceva.

Vor urma per total 37 de ore de asteptare/travaliu/peridurala/trecut efect peridurala asa ca ultimele 6 ore le voi petrece in chinuri serioase.

Dar se termina frumos. :) Continui pe 25.

Tragedie

Nu cred ca exista tragedie mai mare pentru o mama decat sa isi piarda copilul sau sa isi vada copilul luptand cu o boala mortala.


Si nu cred ca exista cuvinte care sa poata aduce alinare.


Poate numai Dumnezeu si timpul, prieteni si familie alaturi orice ar fi sa ajute pentru un nou inceput, pentru putere si alinare.


Am varsat si eu lacrimi amare astazi. Mai mult nu cred ca e de spus.

Nevoie acuta de soare

Clara inca doarme, eu mi-am facut lista de cumparaturi si sincer imi vine sa-mi fac bagajele si sa plec. In lume, departe, departe, undeva cu soare.

Astazi bat pe muchie 9 zile de cand stau in casa. Caci unde sa iesi cu copilul febril si cu vreme de sinucigas??? Asa ca azi am decis. Vine tati acasa si eu plec la cumpaturi. Chit ca trebuie sa iau 3 oua si un iaurt, ei bine voi savura evenimentul cu mare verva.

Aseara la culcare ma apucase: eu vreau sa plec in pelerinaj la Santiago de la Compostela, drumul scoicii la care visez de ceva timp si pe care neaparat am sa il si strabat. Prima intrebare a consortului a fost: "singura sau ma iei si pe mine?". Dupa ce l-am linistit ca il iau dar nu vorbesc cu el decat seara la pauza de somn (greu de explicat acum de ce numai atunci) a inceput tacticos sa ma convinga ca nu e chiar momentul. Cam in 10 ani ar fi mai bine. Nope...nu e bine asa ca am negociat si am ajuns la "peste 5 ani". Multumitor rezultatul dar nu pentru acum. Ce fac eu acum?

Ca asa imi arde sa plec in concediu, asa imi e de dor de aer, soare si natura. Ma simt fara energie si vremea asta ma omoara cu zile. Ploaie, gri interminabil, vant si nici urma de soare.

Ma tot amagesc ca intr-o luna cel mult o sa am gradina plina de crocusi si o sa pot savura un ceai pe teresa dar parca nu-mi ajunge.

Ufff...ce dor imi e de soare! Si de primavara! Si de timp petrecut afara in natura!

Din ciclul : anul trecut pe vremea asta :)

Da...in ultima vreme tare ma napadesc amintirile. Oare ce faceam eu anul trecut pe vremea asta?

E ce sa fac si eu :) ma stresam ca nu nasc odata desi nu depasisem termenul. Moasa imi spunea sa nu ma agit ca trec de termen, doctorita nu ca nu mai e mult desi eu nu aveam nici urma de contractii, iar eu la mijloc plictisita de moarte acasa ca in oras imi era frica sa mai ies dupa ce am colectat in saptamana 36 un Noro Virus si am aterizat in spital vre-o 4 zile.

A da...si ne faceam griji enorme pentru Mitzi care avusese o criza serioasa de rinichi si ne era frica ca moare si sa lasa cu jale mare cand sa se nasca copilul. (* nota: a scapat si e bine mersi la cei 15 ani)

Spre exemplificare cateva extrase din mail-uri catre si de la sor'mea:

17.01 Eu to Sisi

Azi furam la control. Tanti doctor zice ca pana marti sigur se petrece evenimentul dar eu nu mai cred nimic. Azi de ex. cica am avut contractii (asa a zis aparatul ala de masurat). Sa le ia dracu daca le-am simtit. Ori sunt nesimtita rau ori nu merge aparatul. Asa ca asteptam...si asteptam...si m-am saturat..iar burta a luat dimensiuni astronomice.

17.01 Sisi to me

Cat de tare!!!..pai sa vina mica printzesa ca noi o asteptam...eu o sa fiu consilierul nr.1 in probleme de imagine:)... he he he

Cat despre Mitzi situatie este destul de nasoala...azi, maine si poimaine o duce mama la perfuzii ca sa se puna pe picioare. Nu vrea sa manance si sa bea...abia azi de dimineata a mancat o pastaie de fasole dupa mai bine de 6 zile in care nada!...sper sa ii revina apetitul.
Dnul Doctor i-a refacut analizele si intr-adevar erau proaste...pe romaneste=rinichii sunt varza..poate sa mai traiasca bine merci 1 ani, 2.3 dar poate fii si 2-6 luni... ramane sa o monitorizam si sa fim atenti la pofta de haleala, la cum bea apa si la scaun...

Eu sincer sper sa o tina cat mai mult si sa nu imi faca o criza cand e mama plecata ca lesin si eu cu ea in casa... saracutza.. acum e mai vioaie..dimineatza ne-am ciondanit pe paturica si m-a si capsat bestia! Ceea ce inseamna ca nu e chiar leguma...
In fine, noi suntem terminati....

Asteptam la bubu tau si sper ca o sa ai o inspiratie divina si o sa realizezi ca Clara e nume de capra:))))

21.01 Eu catre Sisi

Bubulina nu vrea nene. Ma baga in depresii. Maine dimineatza mergem la control si probabil ca vom depasii termenul (care e pe 25ian). Maxim este 4 feb (te mai lasa max 10 zile). Si eu care speram sa fie capricorn...

21.01 Sisi catre moi

sisi stai pe spate la soare si canta streets of philadelpjhia..
o colega de-a mea asa a nascut acum 2 sapt ca si la ea nu mai voia sa iasa
sis..e musai sa iasa capricorn si nu zodia aia fatidica de pascu :)))
noi asteptam/...momentan mai am un pic si ma bat cu mama de cercei..are niste ideiii...offff

De stanga sau de dreapta?

Slava Domnului nu are de-a face cu politica! Dar e chiar interesant!

Astazi printre pauzele de somn ale Clarei m-am delectat cu ceva e-mail-uri trimise de sor'mea si rezultatele au fost foarte foarte interesante.

Uitati aici 2 link-uri pentru tema "ce emisfera din creier folositi cu predilectie":

http://altom.armonic.eu/afla-ce-emisfera-cerebrala-folose%C8%99ti-mai-mult/comment-page-1/

http://www.web-us.com/brain/braindominance.htm

Cine ma cunoaste si stie in special cu ce ma ocup si ce am studiat ar fi bagat mana in foc ca sunt de stanga. :) Surprize!!! La ambele teste am iesit fara discutii de dreapta! E clar ca trebuia sa ma fac bibliotecara intr-un satuc mititel asa ca in Midsomer. :)

Sor'mea de stanga iar Stef culmea jumi-juma. Hmmm...oare de ce nu simt eu in viata de zi cu zi ca functioneaza la el paralelismul asta intre emisfere? :) El zice ca ce nu pricep eu e algoritmul lui extrem de eficient de selectie. Ma rog..sunt prea bolnava acum sa debatez! Dar imi revin eu. :)

Voi? Ce folositi mai mult? Dau leapsa mai departe si va urez seara frumoasa.

Nu mai pot :(((((((((((

Imi vine sa ma prabusesc atat psihic cat si fizic! De sambata pazesc copilul cu febra, eu sunt efectiv terminata cu dureri de carne si fara sa pot respira, cu tuse de zici ca acum dau coltzul.

Fata mi-a facut azi figura si mi s-a invinetit toata: buzele, pete vinetii pe tot corpul si cand masor febra 40.2. Eu i-am pus mana pe frunte dar avand in vedere ca si eu ard mi s-a parut ok plus ca mi-a mancat 250g de legume fara discutii. Da-i impachetari peste impachetari, printre plansete marunte ca era rupta mititica. Cu chiu cu vai i-a scazut intr-o ora la 39.8. Acum primeste altertaniv nurofen cu paracetamol la 4 ore caci febra nu mai scade nici cum sub 38.5. Abia astept sa mergem maine la medic sa vedem ce spune exudatul faringian si antibiograma ca ma lasa nervii.

Stef saracu inca mai rezista desi baga ore suplimentare la greu si abia pe la 7 ajunge acasa. Apoi se joaca cu Clara si ii da cina si eu ma retrag sa mai respir un pic si sa fac o baie fierbinte. Apropo..azi mi-am facut cu uleiuri eterice pentru raceala. Spunea sotzul ca probabil pute tot blocul. Eu nix. Nici urma de pin sau eucalipt nu a ajuns la nervii mei olfactivi.

Imi vine sa imi iau efectiv campii!!! :(((((( HEELLLLPPPP!!!

Donarea de organe

Am ramas datoare de anul trecut cu o replica la campania pornita de Silvia referitoare la donarea de organe.

Recunosc ca sunt pro, recunosc in acelasi timp ca nu am carnet de donator si asta pentru ca imi e intr-un fel teama de responsabilitatea pe care mi-as asuma-o. Pentru ca eu vad mai mult decat altruism si dorinta de a face bine pentru aproapele tau intr-o asemenea decizie.

Iar acum sa ma explic. Eu am fost fumatoare, 2 ani categoria usoara dupa care au urmat 6 ani la categoria grea si inraita. Am probleme cu greutatea de cand ma stiu si tot fluctuez intre ok si iar trebuie sa dau jos. Acum cateva luni ma stiam sanatoasa tun, acum ceva timp am descoperit ca am probleme hormonale serioase. Oare cum o sa fiu cand va da masina peste mine de exemplu si se pune problema prevelarii organelor mele?? Ca daca nu-s sanatoasa si Doamne Fereste irosesc sansa acelui om pentru ca nu am avut suficienta grija de organele mele cred ca m-as intoarce zilnic in groapa si nu as avea pace in toate vietile mele viitoare, asta daca exista asa ceva.

Pentru ca nefericirea e ca se intampla nenorocirea. Si nu e musai sa fie in tari din estul Europei unde de obicei se presupune ca se sta prost la sanatate si sistem sanitar. Nu nu e vorba de Germania. Cunoasteti acest caz http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-02-18/au-turbat-dupa-un-transplant-de-organe.html ?

Ei bine recunosc ca este un caz extrem dar exprima la fix ce vreau eu sa spun. A te inscrie pe lista de donatori de organe nu e suficient. In momentul in care ti-ai pus semnatura pe bucatica aia de hartie te-ai angajat fata de cel sau de cea care iti va primi organele ca vei avea foarte mare grija de ele pentru ca ele reprezinta sansa aceea unica ca cineva sa isi poate continua viata.

Oare cati fac asta? Eu una nu ma simt cu constiinta 100% curata dar lucrez cu mine insumi sa ajung la stadiul asta. Iar cat despre romani si Romania cred ca ideea de "a da" va fi mult mai usor de acceptat decat ideea de "a pastra intact spre folosirea altcuiva". Din pacate! :(