Capsuni si morcovi...la mic dejun

Ieri matza mea n-a dormit la gradinita. N-a vrut. N-au insistat nici educatoarele ca a fost plina de energie si voie buna.

Am luat-o cam tarziu de la gradi. Abia am reusit sa plec de la serviciu si am continuat oricum de acasa cu Italia si Olanda la telefon...mama ce bomba le-as pune @!?@!?. Clara a adormit in masina si am zis ca o lasam sa doarma pana la 7 si apoi o punem mai tarziu la culcare.

Vezi sa nu. Am trezit-o, a mancat cu chiu cu vai ca-i pica capul in farfurie, si-a baut lapticul si pana sa ma duc eu sa aduc pijamaua dormea deja pe canapea din sufragerie.

Si a dormit bustean pana la 6 dimineata. Dar n-a fost bai ca si eu m-am trezit. Asa ca ne-am pus pe joaca vorbind incet sa nu-l trezim pe tati.
Ne-am facut un mic dejun vitaminos cu capsuni si morcovi (Clara a cerut) :) si cu shake de iaurt cu banane si müsli (dorinta lui mami). Miam miam!!! Rezultatul: a spus "vreau" politicos si in germana. :)
M-a dus la canitzele mele luate din Turcia, a spus "möchte" si apoi a precizat aratand cu degetul "das" (adica "aia"). Adica usor usor ne apropiem de nivelul de vorbire de la 1 an si 6 luni. Mai avem de recuperat dar macar si-a dat drumul. Propozitii nu face dar daca imi invata cuvinte noi si le si foloseste sunt perfect multumita. Momentan.

Acum normal ca doarme. Tati s-a dus dupa vinete ca facem zacusca si eu am facut o supita de vita cu fidea si am pregatit legume pentru o mica salata de boeuf.

A da..si ploua. De aseara non-stop. Si va continua se pare si maine. Asa ca ne astepta un week-end greu.

Lipici pentru ciorapi

S-a inventat asa ceva? Ca mie imi trebuie. Cantitati industriale.

Copila asta ma face cu nervii. Una doua isi scoate ciorapii, papucii, adidasi...egal. Sa umble ea in picioarele goale. In mod normal o cert, punem la loc si gata. Dar cand face asta acum cand are febra 39 (a crescut iar :() imi vine sa o mananc cu fulgi cu tot.

Sau poate ceva Uhu? Prenandez?

Dubla 2

Îar e luni. Iar am concediu. Iar e Clara cu mine acasa. :( Suna cunoscut?!
Diferenta fata de saptamana trecuta e febra. Azi-noapte la 4 jumate s-a trezit motanul si a inceput sa planga si sa se vaite.
Masuram : 39C.

Dimineata am fost la orelistul specialist. Ne-a recomandat si el operatia. Nu s-a imbunatatit situatia si in corelatie cu cele 4 saptamani neintrerupte de infectie nas-gat cam asta ar fi solutia.
Dar solutia posibil sa nu fie permanenta. La copii asa mici e greu de eliminat toate adenoidele. Daca raman ceva franjuri aia sunt capabili sa se umfle iar si ajungi peste 2 ani iar la operatie.
Reversul medaliei e un copil care din toamna pana in primavara e non-stop cu nasul infectat si mai puncteaza cu cate o otita si o amigdalita.

Degeaba facem cure de imunizare. Problema e fizica, exista si o eliminare ar aduce temporar sau nu o imbunatarire substantiala. Cel putin asa suna teoria.

Ufff..sun tare trista. :(

Comportamente ciudate

Care sunteti pe unda si puteti ajuta cu un sfat sau o lamurire sunteti asteptati cu caldura.

Ma confrunt momentan cu comportamente ciudate din partea Clarei si nu prea stiu ce sa fac.

Clara "minte" de multe ori . Am pus "" ca nu stiu cum sa definesc fenomenul. De ex, vine practicanta noua la gradi, ii spune Clarei sa isi aduca papucii, Clara vine cu perechea favorita (cei ai lui Max), fata intreaba "Clara astia sunt papucii tai?" si ea raspunde senin "Ja".
Acasa la fel: o vad ca a facut kk si o intreb. "Clara ai facut kk?". La fel de senin se aude un "Nein".

Nu se pune problema ca nu pricepe ce ii spui. Dar am senzatia ca pe ea o distreaza asa ceva. De unde are comportamentul asta nu stiu si nu stiu ce sau daca ar trebui sa fac ceva. Nu vreau sa ma trezesc ca la 3 ani minte de ingheata apele.

Si la fel face si cu vorbitul. Ia cartea, incepe sa arate cu degetul una alta si le spune la toate "Auto". Eu o corectez si spun denumirea corecta si trecem la pagina urmatoare. Pe la pag 5 mimez enervarea, spun un "Nu" mai raspicat si incepe fii-mea sa rada in hohote. Si se apuca sa dea paginile inapoi si ramanem socati ca stie sa spuna Minge, Suzi si multe altele. Ei da sa nu va imaginati ca daca o intreb ce e una sau alta spune.

E un soi de umor negru ?? Cum sa o stimulez sa vorbeasca cand parca ea face misto de noi??

Idei? Pareri? Sfaturi?

Anapoda

Incepand de ieri ora 16:00 tot programul meu planificat pentru week-end s-a dat peste cap.
Suna telefonul.
E tati. Eu inca la birou. Intreaba: "Auzi, mai stai mult?". Intreb: "Dar de ce? Ca nu ne grabim".
"Ba", raspunde consortul ca maine e 3 octombrie.
Si brusc ma luminez, ma panichez si ma enervez cumplit in interval de 1 sec.
Sarbatoarea nationala a Vaterland-ului pica sambata. 3 octombrie pica sambata. Adica va fi totul inchis. Adica trebuie sa mergem vineri dupa-amiaza tarziu la cumparaturi. Cosmar!!!

Am reusit sa plec abia pe la 5, la 5 jumate ieseam de la gradi. Socotim rapid si e clar ca nu putem merge cu Clara acum la cumparaturi ca nu e mancata si va fi asa nebunie ca sigur o apuca o criza.

Concluzie: eu raman cu Clara acasa, tati merge la cumparaturi. Intre timp ma dezmeticesc si ma apuc sa sun banda de romani care ca si noi n-au realizat ca avem week-end lung la magazine. Si toti se buculesc spre magazine.

Tati s-a dus si s-a intors peste 2 ore jumate cand in mod normal in max 1 ora suntem gata cu cumparaturile . Nasa ma anunta victorioasa ca a prins ultimul castravete si ultima caserola cu rosii de la Aldi.

Urasc cumparaturile vineri seara!

Azi urat afara, gri si vant. Am gatit, am redecorat camera Clarei, am facut curat si am reusit sa fac 20 min baie in liniste si pace ca am trimis trupa la locul de joaca.

Planificasem insa iesit la cumparaturi, ceva camasi pentru mine, ghete pentru Clara, pantaloni ptr tati. Acum trebuie sa mai astept o saptamana. :(

Iar luni iar am liber. Mai am 24 de zile de concediu pe anul asta si sefii au gasit mai atractiva varianta cu saptamana de 4 zile si cateva zile in bloc de Craciun decat sa imi iau 3 saptamani.
Si luni mergem la orelist si vom afla mai multe despre o probabila operatie de polipi. Ufff..nu-s deloc multumita cu ce a ajuns week-endul meu.

Femeia de cariera

Primit cu dedicatie...il dau mai departe :)

Mircea Dinescu - Femei de carieră

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.
Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea.

Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile).
Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.

Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna...
Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate.

Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!".. Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.