Acum un an pe vremea asta

Acum un an pe vremea asta eram deja in Düsseldorf in spital. La fix 12:13 mi s-a rupt apa (stiu ca eram la calculator si m-am uitat repede la ceas), mi-am sunat barbatul, am facut dus si pe la 13:30 am ajuns la spital. Exact cu 2 zile inainte de termen si chiar ma gandeam cu mare bucurie ca uite ce se grabeste Clara mica si iubita. De fapt ea avea alte planuri si se va dovedi tare punctuala. :)

M-au verificat, am stat la CTG vre-o 30 de minute si am aterizat in rezerva cu promisiunea ca pe la 17 ma cheama iarasi la control. Ziua nu se va termina bine. Contractii nix, spitalul plin asa ca m-au amanat pentru a 2-a zi.

Am primit antibiotic ca aveam pericol de infectie si m-au trimis sa dorm cu promisiunea ca la 5 dimineata incepem sa declansam nasterea. Numai asa nu s-a intamplat, de dormit n-am dormit si am inceput sa ma stresez ca imi era frica sa nu pateasca Clara ceva.

Vor urma per total 37 de ore de asteptare/travaliu/peridurala/trecut efect peridurala asa ca ultimele 6 ore le voi petrece in chinuri serioase.

Dar se termina frumos. :) Continui pe 25.

A aterizat strabunica X 3 !!! :)

Cotrobaim de zor

10 lalele la 3.50€

Tocmai ce am fost la cumparaturi si mi-am luat si niste lalele: 10 la 3.50€. In Romania ar fi fost precis 9 sau 11 lalele nicicum 10 ca doar "nu duci flori la mort". Ceea ce mi-a amintit de o dilema mai veche de-a noastra.

Stiu ca la inceput am avut dificultati sa cumparam flori aici ca noi tot ceream numar impar si se cruceau floraresele la noi si ne explicau ca nu e bine, trebuie sa luam in numar par. Intre timp am aflat ca si aici se prefera numar impar la buchete si ca se stie ca numarul par se foloseste pentru cimitir. Dar numai in anumite florarii. In piata la tarani o sa gasesti intotdeauna numar par in oferte.

Am incercat sa gasesc explicatii de ce asa si nu invers. Oficial nu am gasit nici un raspuns. "Din popor" explicatiile suna cam asa:

- la romani se va oferi intotdeauna un buchet cu numar impar de flori pentru totul in aceasta lume are pereche. Iar persoana care va primi buchetul il va completa. In completare la aceasta idee este clar ca la ceremoniile funerare se vor aduce intotdeauna flori in numar par.

- la nemti se prefera numar impar pentru aranjamente din cauze practice si anume "un numar impar se poate aranja mai frumos". In schimb de la un numar de 10 flori in sus, regula isi pierde din tarie.

- tot la nemti un buchet mare de 13 flori de ex nu se recomanda. Mai bine 12 sau 14. De...superstitia. :)

-tot la nemti am auzit urmatoarea varianta: nu se prefera un buchet cu numar par de flori pentru ca atunci numaratoarea binecunoscuta "ma iubeste", "nu ma iubeste" etc ar avea un rezultat trist si nedorit. :)

-alta varianta tot nemteasca (se pare ca au idei nu gluma :)): un buchet impar de flori in special la nunta are efect contra unui eventual divort. Un numar par se divizeaza usor, un numar impar nu si aceasta dificultate ar face candidatii la casnicie sa se gandeasca de 2 ori inainte de a inainta un divort.

Cum e pe la voi pe alte taramuri si de ce? Asta daca aveti chef si timp. :)

Antibiotice si tratamente dupa ureche

Recunosc ca eu nu sunt usa de biserica, recunosc ca sunt la randul meu extrem de incapatanata dar in acelasi timp consider ca sunt relativ echilibrata in deciziile luate privitor la sanatatea copilului meu. Adica citesc, ma informez, cer si ascult mai multe pareri. Dar in nici un caz nu imi tratez copilul dupa ureche si mai ales in nici un caz nu ii dau antibiotic numai pentru ca x-ulescu i-a dat copilului in conditii asemanatoare si numai asa i-a trecut.

Am momentan niste nervi cumpliti. Poate total nepotriviti ca vorba aceea "doar nu e copilul meu, ce ma agit eu atat".

Urmatoarea discutie am purtat-o in aceasta dimineata cu o cunostinta care si-a comandat din tara antibiotic pentru copil "asa ca sa il aiba in casa ca astia de aici nu prea dau". In primul rand numai afirmatia asta e suficienta sa imi sara tensiunea de 14 cu 8. Adica in loc sa fii fericit ca ai un medic care nu baga fara discernamant medicamente cu carul in copil mai si comentezi. La insistentele mele ca nu e bine, daca nu ii place medicul sa caute altul etc aflu motivul adevarat: si copilul persoanei din tara a tusit asa ca al ei vre-o 4 saptamani si nu i-a trecut decat cu antibiotic. Si cum al ei tuseste deja de ceva timp si de la medic nu a primit decat un amarat de sirop e cazul sa intervina.

Si exemplu asta nu e singular. Am auzit la foarte multa lume asa ceva. Si efectiv in ochii mei nu au nici o scuza parintii astia. Ok...sa zicem ca daca erau de la tara, rupti de informatie si internet poate mai aveau o scuza ca de...atat ii duce capul. Dar de obicei sunt oameni cititi, cu internet la nas, cu informatia pe tava cum se spune. Si tot nu reusesc sa fata fatza tentatiei de a face pe medicii si se joaca mai ales cu antibiotice.

E drept ca ajuta si sistemul din Romania unde farmacista de la Helpnet vinde orice oricui ca trebuie sa isi faca norma. Aici nu capeti un varf de ata de antibiotic fara reteta de la medic.

Iar scuza cu medicul prost e hilara. Daca nu esti multumit cauta altul. Si asta pana gasesti unul in care sa ai incredere si cu care poti discuta. Iar partea asta cu discutatul e dupa parerea mea foarte importanta. Pentru ca sunt momente cand nu esti tocmai de acord cu ce ti-a spus sau ai citit la randul tau una alta. Si atunci e nevoie de dialog ca increderea sa reziste. Ca pana la urma si medicul ala tot un om e si poate gresi si el. Iar tu ca parinte ai intotdeauna ceva de spus.

Nici nu stiu daca exista asa ceva dar tare as incepe o campanie de trezire la realitate a acestor parinti care se joaca de-a medicii.

Voi ce parere aveti?

IT-sta sau pianista? :)

Mami ar vrea pianista. Eu se pare ca am alte ganduri. :)

Tragedie

Nu cred ca exista tragedie mai mare pentru o mama decat sa isi piarda copilul sau sa isi vada copilul luptand cu o boala mortala.


Si nu cred ca exista cuvinte care sa poata aduce alinare.


Poate numai Dumnezeu si timpul, prieteni si familie alaturi orice ar fi sa ajute pentru un nou inceput, pentru putere si alinare.


Am varsat si eu lacrimi amare astazi. Mai mult nu cred ca e de spus.

Dezastrul de pe urma

sau ce ramane dupa Clara :)

Linda sau stii ce cartofi cumperi?

Cu acest post deschid o serie de dileme cu care ma confrunt zi de zi. Mai tin de plictiseala si ajuta ca tratament psihologic. :)

Copilul tot doarme, afara tot gri e si eu ma trezesc minunandu-ma din ce in ce mai mult de lumea asta nebuna in care traim.

Intrebare: care din voi cand se duce la cumparaturi cauta un anumit soi de cartof si nu se lasa pana nu da de el? Si prin soi nu ma refer la descrierea minora "din ala rosu de Hargita" ci la denumire exact, pedigree si acte la mana: Linda, Patricia etc.

Eu nu. Eu pana sa ajung in Germania nici nu stiam ca trebuie sa fiu atenta ce scrie pe punga ca daca am "noroc" si nimeresc "fainosi" ma trezesc ca mi-au disparut cartofii din oala in timp ce ii fierbeam pentru piuree. Ok recunosc...intre timp sufar si eu de mania Bio si cumpar numai asa ceva. Dar ce soi cumpar tot nu stiu si nici nu ma intereseaza.

Ca sa aflu astazi ce ignoranta sunt fata de cetatenii Vaterland-ului care au facut o adevarata revolta numai ca sa nu se scoata de pe piata cartoful Linda. Cine nu ma crede aici e un link cu mai multe informatii http://www.kartoffelvielfalt.de/rettet_linda/index.php .

Chestiunea e de ceva ani dar eu abia acum am aflat de ea. Plus o gramada de alte chestii interesante despre cartof dar tot stau si ma intreb: oare chiar sunt oameni care se agita din cauza asta? Oare eu am mancat Linda din asta vre-odata? Poate da si poate nu am stiut.

Recunosc cu mana pe inima ca oricat ma stradui spiritul meu civic nu reuseste de nici o culoare sa reactioneze la asa ceva. In mintea mea ingusta cartoful e cartof, tare gustos, nu lipseste din casa si da, daca maine mi-ar spune cineva ca vor sa il inlocuiasca complet cu orez poate m-as agita. Dar sa ajung sa il descompun in soiuri e prea mult pentru mine. :)

PS Imi pare rau ca nu gasesc articole in romana sau engleza.

Nevoie acuta de soare

Clara inca doarme, eu mi-am facut lista de cumparaturi si sincer imi vine sa-mi fac bagajele si sa plec. In lume, departe, departe, undeva cu soare.

Astazi bat pe muchie 9 zile de cand stau in casa. Caci unde sa iesi cu copilul febril si cu vreme de sinucigas??? Asa ca azi am decis. Vine tati acasa si eu plec la cumpaturi. Chit ca trebuie sa iau 3 oua si un iaurt, ei bine voi savura evenimentul cu mare verva.

Aseara la culcare ma apucase: eu vreau sa plec in pelerinaj la Santiago de la Compostela, drumul scoicii la care visez de ceva timp si pe care neaparat am sa il si strabat. Prima intrebare a consortului a fost: "singura sau ma iei si pe mine?". Dupa ce l-am linistit ca il iau dar nu vorbesc cu el decat seara la pauza de somn (greu de explicat acum de ce numai atunci) a inceput tacticos sa ma convinga ca nu e chiar momentul. Cam in 10 ani ar fi mai bine. Nope...nu e bine asa ca am negociat si am ajuns la "peste 5 ani". Multumitor rezultatul dar nu pentru acum. Ce fac eu acum?

Ca asa imi arde sa plec in concediu, asa imi e de dor de aer, soare si natura. Ma simt fara energie si vremea asta ma omoara cu zile. Ploaie, gri interminabil, vant si nici urma de soare.

Ma tot amagesc ca intr-o luna cel mult o sa am gradina plina de crocusi si o sa pot savura un ceai pe teresa dar parca nu-mi ajunge.

Ufff...ce dor imi e de soare! Si de primavara! Si de timp petrecut afara in natura!

Din ciclul : anul trecut pe vremea asta :)

Da...in ultima vreme tare ma napadesc amintirile. Oare ce faceam eu anul trecut pe vremea asta?

E ce sa fac si eu :) ma stresam ca nu nasc odata desi nu depasisem termenul. Moasa imi spunea sa nu ma agit ca trec de termen, doctorita nu ca nu mai e mult desi eu nu aveam nici urma de contractii, iar eu la mijloc plictisita de moarte acasa ca in oras imi era frica sa mai ies dupa ce am colectat in saptamana 36 un Noro Virus si am aterizat in spital vre-o 4 zile.

A da...si ne faceam griji enorme pentru Mitzi care avusese o criza serioasa de rinichi si ne era frica ca moare si sa lasa cu jale mare cand sa se nasca copilul. (* nota: a scapat si e bine mersi la cei 15 ani)

Spre exemplificare cateva extrase din mail-uri catre si de la sor'mea:

17.01 Eu to Sisi

Azi furam la control. Tanti doctor zice ca pana marti sigur se petrece evenimentul dar eu nu mai cred nimic. Azi de ex. cica am avut contractii (asa a zis aparatul ala de masurat). Sa le ia dracu daca le-am simtit. Ori sunt nesimtita rau ori nu merge aparatul. Asa ca asteptam...si asteptam...si m-am saturat..iar burta a luat dimensiuni astronomice.

17.01 Sisi to me

Cat de tare!!!..pai sa vina mica printzesa ca noi o asteptam...eu o sa fiu consilierul nr.1 in probleme de imagine:)... he he he

Cat despre Mitzi situatie este destul de nasoala...azi, maine si poimaine o duce mama la perfuzii ca sa se puna pe picioare. Nu vrea sa manance si sa bea...abia azi de dimineata a mancat o pastaie de fasole dupa mai bine de 6 zile in care nada!...sper sa ii revina apetitul.
Dnul Doctor i-a refacut analizele si intr-adevar erau proaste...pe romaneste=rinichii sunt varza..poate sa mai traiasca bine merci 1 ani, 2.3 dar poate fii si 2-6 luni... ramane sa o monitorizam si sa fim atenti la pofta de haleala, la cum bea apa si la scaun...

Eu sincer sper sa o tina cat mai mult si sa nu imi faca o criza cand e mama plecata ca lesin si eu cu ea in casa... saracutza.. acum e mai vioaie..dimineatza ne-am ciondanit pe paturica si m-a si capsat bestia! Ceea ce inseamna ca nu e chiar leguma...
In fine, noi suntem terminati....

Asteptam la bubu tau si sper ca o sa ai o inspiratie divina si o sa realizezi ca Clara e nume de capra:))))

21.01 Eu catre Sisi

Bubulina nu vrea nene. Ma baga in depresii. Maine dimineatza mergem la control si probabil ca vom depasii termenul (care e pe 25ian). Maxim este 4 feb (te mai lasa max 10 zile). Si eu care speram sa fie capricorn...

21.01 Sisi catre moi

sisi stai pe spate la soare si canta streets of philadelpjhia..
o colega de-a mea asa a nascut acum 2 sapt ca si la ea nu mai voia sa iasa
sis..e musai sa iasa capricorn si nu zodia aia fatidica de pascu :)))
noi asteptam/...momentan mai am un pic si ma bat cu mama de cercei..are niste ideiii...offff

Love and marriage

Hi hi...nu va speriati ca nu e dracul asa negru...doar umorul meu! :)

Si da..duminica batem palma la 6 ani de casnicie. Oare ce spunea soacra-mea ca ar fi cifra fatidica? 5 sau 7 ani?? Egal...ar vrea ea, dar n-o sa vada. :)

De fiecare data cand ma gandesc la aniversarea noastra imi vine in nas miros de lemn si praf. :) Caci noi lucram cu tata si un prieten in decembrie 2002 la mobila noastra de dormitor pe care mandrii ne-am facut-o singuri. Era un dezastru in casa, Sascha (matza noastra norvegiana de padure) era in extaz ca debandada era iubirea ei iar Stef tocmai primise invitatie la interviu de la firma aia din Germania...mai stii ?!..am trimis acum ceva timp un CV. No bine, sa ratezi un interviu la Hilton e si pacat :) asa ca dai si perie barbatul, impacheteaza-l la costum si Bafta.

A doua zi stateam amandoi la masa in bucatarie, cu contractul sub nas caci interviul a fost un succes si ne intrebam unul pe celalalt " si? ce facem? mergem ori ba?". A iesit cu "da" si cum casatoriti aveam numai avantaje din toate punctele de vedere da-i repede si organizeaza. Din 12 decembrie trebuia sa fim gata pana pe 1 februarie cand Stef avea prima zi de munca.

Si culmea ca nu a fost cu stres ci cu hai toata povestea :). Inelul de logodna l-am primit in seara de ajun sub brad, analizele le-am "aranjat" ca nu mai lucra nimeni in perioada sarbatorilor, am dat vestea in familie si nu a facut nimeni infarct:)...ce sa mai...ne-a iesit totul fara probleme.

Eh...un mic incident in drum spre casa de casatorii...taxi-ul in care era Stef a facut pana si se dadea urgent prin statie ca "avem un ginerica impotmolit...cine se ofera repede repede" :))) dar in rest perfect. Soare afara, tata si mama sub acelasi acoperis fara sa se ia de par, party fain.

Au urmat 6 ani nici grei, nici usori dar plini de evenimente. Ne-am contopit unul in celalalt, ne-am gasit drumul comun. Nu stiu daca ne iubim mai mult ca la inceput dar e clar ca nu mai putem unul fara celalalt. Am devenit UNUL iar prin Clara ne-am intregit cu desavarsire. Iar prin bebe 2 o sa ne rotungim cu siguranta in perfectiune. :)

PS Trebuie sa ma apuc sa scanez ceva poze sa ma vedeti ce roscata si frumoasa am fost. Ca pe suport electronic nu le mai am.

Virusul lui peste prajit :(

Am stat astazi la doctor vre-o 2 ore pentru ca exudatul faringian nu era gata (rezultate partiale indica ceva posibili streptococi) si cum fata face febra in continuare am trecut pe alte investigatii sa vedem ce facem peste week-end.

I-a luat sange, am stat 45 min sa faca pipi (am crezut ca mor...i-am dat sa bea cu capacul si direct din sticla cam 100ml de ceai, ne-a potrivit doctorita apa la chiuveta si am balacit-o, am suflat, am gadilat da ce naiba nu am facut si Clara nimic). Rezultatul: urina ok, infectie virala.

Apoi ne-a spus ca saptamana asta a avut familii intregi (mama, tata si copilul) la pat si in imposibilitate de a ajunge macar la doctor din cauza unui virus ticalos care se manisfesta cu ~ o saptamana febra si apoi inca o saptamana refacere greoaie, cu tonus scazut si multa somnolenta.

Si imi spune: va dati seama cum e la gripa?! 3 saptamani nu ridici copilul din pat.

Clar mi s-a facut instant rau si din una in alta am ajuns la concluzia ca o voi vaccina pe Clara si contra gripei. Saracul copil! Vre-o 3 luni de acum incolo sa te tii intepaturi.

In concluzie speram in acum in week-end scapam de febra si luni/marti cand va fi gata exudatul vedem ce mai facem. Adica alte 3 nopti dormite cu taraita si cu trezit din 3 in 3 ore. Ole!! :(

De stanga sau de dreapta?

Slava Domnului nu are de-a face cu politica! Dar e chiar interesant!

Astazi printre pauzele de somn ale Clarei m-am delectat cu ceva e-mail-uri trimise de sor'mea si rezultatele au fost foarte foarte interesante.

Uitati aici 2 link-uri pentru tema "ce emisfera din creier folositi cu predilectie":

http://altom.armonic.eu/afla-ce-emisfera-cerebrala-folose%C8%99ti-mai-mult/comment-page-1/

http://www.web-us.com/brain/braindominance.htm

Cine ma cunoaste si stie in special cu ce ma ocup si ce am studiat ar fi bagat mana in foc ca sunt de stanga. :) Surprize!!! La ambele teste am iesit fara discutii de dreapta! E clar ca trebuia sa ma fac bibliotecara intr-un satuc mititel asa ca in Midsomer. :)

Sor'mea de stanga iar Stef culmea jumi-juma. Hmmm...oare de ce nu simt eu in viata de zi cu zi ca functioneaza la el paralelismul asta intre emisfere? :) El zice ca ce nu pricep eu e algoritmul lui extrem de eficient de selectie. Ma rog..sunt prea bolnava acum sa debatez! Dar imi revin eu. :)

Voi? Ce folositi mai mult? Dau leapsa mai departe si va urez seara frumoasa.

Nu mai pot :(((((((((((

Imi vine sa ma prabusesc atat psihic cat si fizic! De sambata pazesc copilul cu febra, eu sunt efectiv terminata cu dureri de carne si fara sa pot respira, cu tuse de zici ca acum dau coltzul.

Fata mi-a facut azi figura si mi s-a invinetit toata: buzele, pete vinetii pe tot corpul si cand masor febra 40.2. Eu i-am pus mana pe frunte dar avand in vedere ca si eu ard mi s-a parut ok plus ca mi-a mancat 250g de legume fara discutii. Da-i impachetari peste impachetari, printre plansete marunte ca era rupta mititica. Cu chiu cu vai i-a scazut intr-o ora la 39.8. Acum primeste altertaniv nurofen cu paracetamol la 4 ore caci febra nu mai scade nici cum sub 38.5. Abia astept sa mergem maine la medic sa vedem ce spune exudatul faringian si antibiograma ca ma lasa nervii.

Stef saracu inca mai rezista desi baga ore suplimentare la greu si abia pe la 7 ajunge acasa. Apoi se joaca cu Clara si ii da cina si eu ma retrag sa mai respir un pic si sa fac o baie fierbinte. Apropo..azi mi-am facut cu uleiuri eterice pentru raceala. Spunea sotzul ca probabil pute tot blocul. Eu nix. Nici urma de pin sau eucalipt nu a ajuns la nervii mei olfactivi.

Imi vine sa imi iau efectiv campii!!! :(((((( HEELLLLPPPP!!!

Boala.Co

Vai de fundurile noastre ca iar ne-a ajuns din urma boala!! :(

De sambata are copila febra cam 38.5 cu salturi rare dar zdravene peste 39.5 si slava Domnului cu reactia inca foarte buna la antitermice. Alte simptome pauza. Am fost azi la medic si deja placa o cunosc: urechea dreapta foarte rosie, cea stanga numai rosie (Iuhuu...adica jalnic motiv de bucurie), amigdalele umflate si cu puncte de puroi. Adica infectia din noiembrie care ne-a intors in decembrie a revenit.

I-a luat exudat din gat (e gata abia vineri!!!) si ne-a trimis acasa cu tratament pe antitermice si speranta. :( Numai ca asta de pe urma e la mama naibii ca m-a apucat si pe mine. Dimineata aveam un pic de tuse, acum tusesc serios si ma doare deja pieptul si incepe si nasul sa curga.

Bag Fervex si paracetamol la greu, mi-e groaza sa nu cumva sa am alta dracie sa o ia si Clara si sper ca e cineva acolo sus care are grija de noi si ma lasa cu ceva puteri ca altfel nu stiu cum ne descurcam.

Si cica eu ma duc intr-o saptamana la serviciu!!! Saraca tanti doctor se uita asa cu mila la mine (stie ca nu avem ajutoare in zona) spre deosebire insa de asistenta care azi mi-a trantit-o (norocul ei ca pe un ton glumetz) ca "Ce faceti Doamna cu copilul asta de e tot timpul bolnav?!!".
Buna intrebare! Deja imi suna mie fals in ureche scuza cu "Pai merge la cresa" si adevarul e ca statistic am depasit deja frecventa infectelor in primul an de comunitate.
Am capatat niste vitamine doar doar se va ma intari dar imi e tare teama ca sistemul ei imunitar nu are nici o sansa sa isi revina si sa se intareasca.

Asa ca ramane intrebarea: ce fac eu cu copilul asta ca nu vreau sa il nenorocesc bagand in el de 2 ori pe luna antibiotic?!

Progrese pe toata linia

Se pare ca tocmai lasam in urma doua saptamani de foame masiva si nu numai. Clarei i s-au mai aprins ceva beculetze zilele astea si a facut progrese semnificative pe care insa nu mi le pot insusi si nici macar lauda ca am contribuit la ele. :)
In concluzie: cresa sa traiasca!

Se pare ca matza mea a inceput sa imite si prin imitare ne-am trezit ca face "Pa" cum vede pe cineva nou si mai ales cum schimba peisajul (de ex cand paraseste o camera face la cei ramasi "Pa", "Pa"). Plus ca a inceput sa dea din manutza jucarii si chiar mancare. Ca sa nu va mai spun ca ne jucam asa frumos in trei: ea imi da mie jucaria, eu spun "Danke", o dau la tati si spun "Bitte", tati spune "Danke" si o da mai departe Clarei si spune "Bitte". Iar Clara nu spune nimic :) dar o da repede mai departe la mami. Si tot asa pana ametim si spune ea stop.
Ba chiar am reusit ieri sa facem schimb: eu i-am dat ciorapii si ea mi-a oferit la schimb cubul albastru. :)

Sunt tare incantata de ea si ma bucur ca usor usor se deschide si invata lucruri noi. Si ca mai lasa din incapatzanare si se mai si lasa invatata.

Prima zi de program prelungit

Tzontzonica mea iubita a absolvit ieri prima zi de cresa cu program prelungit. Adica de la 8:00 la 16:30. Nu va spun ce emotii am avut!! Oare o sa doarma dupa-amiaza? O sa pape bine si fructele cu cereale? Daca o sa planga dupa noi cand o sa observe ca nu vine nimeni sa o ia?

Ei bine copilul se pare ca a mostenit genele bune: ale mele si ale lui tati. Ii place in colectivitate si se adapteaza foarte usor. Tin neaparat sa precizez ca sa subliniez exact gena :) ca eu una plangeam cand ma lua de la gradinitza.

Slava Domnului ca am scapat de incrucisari cu gene de matusa Ralu de exemplu care nu a rezistat decat vre-o doua saptamani la gradinita si oricum urla non stop.

Deci Clara mea a fost cuminte, s-a jucat toata ziua, a dormit si dupa-amiaza, a papat si cerealele cu fructe si inca vre-o banana si un mar (momentan iar a dat foamea in noi :)).

Numai eu am cam suferit ca mi-a lipsit enorm desi am fost ieri ocupata pana peste cap. Abia asteptam sa vina acasa si normal cand a venit a vrut fix la tasu'. Asta m-a intristat un pic dar mi-a trecut repede si am tras iar o joaca de zile mari.

Sanatosi sa fim ca in rest le rezolvam noi pe toate. Apropo de asta spuneau aseara la stiri ca e epidemie de gripa in NRW si apogeul inca nu a fost atins. Urmeaza ... in februarie. Ufff ... sa ne pazeasca Dumnezeu sa nu o luam si pe asta.

Calatorim de acum la clasa lux

Primit, testat, aplaudat scaun nou de masina. Sa stau si eu ca omul sa vad ceva pe geam :).

Donarea de organe

Am ramas datoare de anul trecut cu o replica la campania pornita de Silvia referitoare la donarea de organe.

Recunosc ca sunt pro, recunosc in acelasi timp ca nu am carnet de donator si asta pentru ca imi e intr-un fel teama de responsabilitatea pe care mi-as asuma-o. Pentru ca eu vad mai mult decat altruism si dorinta de a face bine pentru aproapele tau intr-o asemenea decizie.

Iar acum sa ma explic. Eu am fost fumatoare, 2 ani categoria usoara dupa care au urmat 6 ani la categoria grea si inraita. Am probleme cu greutatea de cand ma stiu si tot fluctuez intre ok si iar trebuie sa dau jos. Acum cateva luni ma stiam sanatoasa tun, acum ceva timp am descoperit ca am probleme hormonale serioase. Oare cum o sa fiu cand va da masina peste mine de exemplu si se pune problema prevelarii organelor mele?? Ca daca nu-s sanatoasa si Doamne Fereste irosesc sansa acelui om pentru ca nu am avut suficienta grija de organele mele cred ca m-as intoarce zilnic in groapa si nu as avea pace in toate vietile mele viitoare, asta daca exista asa ceva.

Pentru ca nefericirea e ca se intampla nenorocirea. Si nu e musai sa fie in tari din estul Europei unde de obicei se presupune ca se sta prost la sanatate si sistem sanitar. Nu nu e vorba de Germania. Cunoasteti acest caz http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-02-18/au-turbat-dupa-un-transplant-de-organe.html ?

Ei bine recunosc ca este un caz extrem dar exprima la fix ce vreau eu sa spun. A te inscrie pe lista de donatori de organe nu e suficient. In momentul in care ti-ai pus semnatura pe bucatica aia de hartie te-ai angajat fata de cel sau de cea care iti va primi organele ca vei avea foarte mare grija de ele pentru ca ele reprezinta sansa aceea unica ca cineva sa isi poate continua viata.

Oare cati fac asta? Eu una nu ma simt cu constiinta 100% curata dar lucrez cu mine insumi sa ajung la stadiul asta. Iar cat despre romani si Romania cred ca ideea de "a da" va fi mult mai usor de acceptat decat ideea de "a pastra intact spre folosirea altcuiva". Din pacate! :(

Clara mica, curajoasa si iute de picior

Copilul asta ma uimeste pe zi ce trece!!!

De la cresa numai semnale pozitive: nu plange (adica nu a plans niciodata pana acum!!!), papa bine, se joaca frumos si mai nou si singurica cam cate o ora (clar ca acasa nu face asa ceva!!!), e foarte curajoasa si bagacioasa si se pare ca si tare iubita de baieti (hi hi..tasu pregateste deja bata de oina desi pe un pretendent pe numele lui Jean Martin il cam place :)).

Si mai nou o ia la picior!!! Am ramas cu gura cascata azi cand s-a desprins de la taburel si a venit repede la mine la canapea. Bun au fost doar 2 pasi dar sunt primii fara sprijin!!! Dupa ce mi-am revenit din chiuit am incercat marea cu degetul sa vad daca nu a fost o intamplare. O iau si o pun in picioare si Doamne Dumnezeule sa vezi minune: pleaca piticutza mea la plimbare!!! Clar dupa 2-3 pasi isi face efectul gravitatea si pica ori in nas ori in fund. Clar ca am pus mana pe telefon, l-am anuntat pe tasu care s-a udat instantaneu si a si inceput sa se laude in birou ce fata mare are el.
Iar acum astept sa se faca seara sa o sun pe buni sa ii spun ce si cum si sa vezi apoi cum se aprind focurile de semnal in toata familia si incep sa sune telefoanele cu felicitari. Iuhuuu...abia astept!!!

Daca m-ati vedea acum. ..e he ... stralucesc mai ceva ca bradul de Craciun!!!

Si s-a terminat vacanta...bine ai venit 2009!!!

A fost asa de frumos ca nici nu am cuvinte sa descriu. Toata familia in jurul bradului, mancare buna desi cu preponderenta de regim, vizite grozave pe la matusi, voie buna de dimineata pana seara, fugit de 2 ori seara la film, mers dupa film in cafenea la o ciocolata fierbinte sa mai barfesc un pic cu sor'mea si Silviu, cumparat un tablou fantastic de la o pictorita la fel (prima investitie pe 2009 de care sunt extrem de mandra!!!), Clara care a inceput sa mearga in 4 labe taman in Ajun de Craciun si a continuat de Craciun cu mersul tinuta numai de o manutza. Ce sa mai...ideal!

Asa ca nu va mirati daca va marturisesc ca am plans in taxi in drum sper aeroport ca un copil mic. Nu e prima data cand plec de la mama de acasa dar e prima data cand nu reusesc sa imi retin lacrimile.

Dar am reusit sa incep anul 2009 optimista desi nu stiu de unde am reusit sa scot aceste ultime rezerve si asta ma bucura nespus. Si imi doresc inainte de toate sa avem parte de sanatate. Mai apoi sa reusesc sa imi fac afurisitul ala de carnet de conducere desi stiu ca va fii greu de tot sa ma urnesc si asta pentru de fapt si de drept nu am nici un chef si nici nu ma atrage sa stau eu la volan. Si daca vrea Dumnezeu ar fi tare bine sa ajungem anul asta macar o saptamana la mare si la soare sa se balaceasca un pic Clara si sa incarce Vitamina D la greu :). Si daca tot am dreptul la ceva pretentii tare bine ar fi sa se petreaca actiunea asta pe insula Rügen.

Nu va spun ca mai am un strop si incep serviciul ca ma deprim. E suficient de apasatoare criza asta financiara.

Bine ai venit 2009, sa fii un an cu sanatate si mai putine necazuri ca 2008. Sa ai grija de noi toti, de familie si prieteni.