O oaza de liniste

Azi am plecat la 10 de la serviciu pentru ca imi era rau. Indigestie. Probabil de la cat de amestecat am mancat aseara (a fost seara de cafea si praji la Clara la gradinitza). In orice caz rau rau si un somn cat casa. Asa ca am plecat. Ore suplimentare am cu carul asa ca nu a fost problema.

Am ajuns acasa si m-am bagat direct in pat. Am dormit cam 2 ore jumatate si cand m-am trezit un soare afara de toata frumusetea. Si cum tot aveam sa iau un pachetel de la posta m-am imbracat si am plecat.

Si iar m-a socat. Linistea asta formidabila. Sunt plecata din Bucuresti de peste 6 ani si inca ma surprinde linistea nemteasca. Mai ales la 3 dupa-amiaza. Mai auzi un chiot de copil, mai un zdranganit de farfurii dintr-o bucatarie cu geamul deschis, poate si o bicicleta care scartaie si cam atat. Am mers cu niste pasi mici mici de tot pana la posta. Am savurat soarele si linistea si mi s-a facut dor de anul trecut cand pe vremea asta plimbam caruciorul si ii povesteam Clarei vrute si nevrute si ea dormea bustean.

Au inflorit si narcisele in ultimele zile si e o feerie sa vezi gradinile puse la punct si gazoanele impecabile. Si totusi nu imi pare rau ca nu am parte de linistea asta in fiecare zi. Asa nu mai ajungi sa o savurezi. Pana una alta imi place viata mea tumultoasa si agitata. Dar e drept ca face tare bine o asemenea pauza. Mai ales in timpul orelor de lucru. :)

Si cum prea multa liniste strica, ma apuc imediat sa o conturb dand cu aspiratorul. :) Desi parca as mai dormi un pic.