Adica supa de linte cu carnat...specialitate nemteasca tare iubita si des intalnita (ca la noi tocanita de cartofi) care mie nu imi place dar ce conteaza ca oricum nu e vorba de mine ci de Clara mea.
Pai da...asta e noutatea noastra cea mai mare. Clara mea e independenta. Adica mananca numai singura si de cateva zile si mancare normala de gradi (adica nu ii mai trimit eu si nici nu mai vede borcanele). Nu a fost decizia mea: nici faza cu mancatul singura si nici faza cu mancarea de gradi.
Domnisoarea mea s-a decis ca e timpul sa se descurce singura.
A inceput usor sa refuze mancarea trimisa de acasa si sa ceara ce papa si ceilalti copii. Apoi a inceput sa urle daca ii dadeam eu sa pape. In speranta ca mai amanam un pic mizeria pe care o intuiam i-am dat si eu o lingura doar doar asa sta potolita. A urmat imediat escaladarea situatiei: acum urla si daca atingeam farfuria, ce sa mai spun de sa ii dau eu sa pape. Asa ca am renuntat.
Ritual de seara: strangem covorul de langa masa ca sa evitam pete urate. Mai mult de siguranta si pentru nervii mei ca matza papa tare corect si nu prea are scapari.
Am anuntat la gradi evolutia, mi s-a anuntat taraboiul de la fiecare masa asa ca am dat unda verde si la papa de la gradi.
Numai ca ieri sa pic de pe scaun cand mi-au zis fericite nevoie mare ca a mancat Clara tot tot din farfurie (Dimineata vazand ce e in program le-am spus ca he he....azi nu papa Clara, va trebui sa primeasca probabil borcanel).
Aseara glumeam cu tati: daca vine copilul acasa mai peste un an doi si cere supa de linte o alerg. Nici nu stiu sa o gatesc si nici nu-mi place. Plus ca nu pot sa cred ca asta e mancare pentru copii.
Dar n-am cu cine. Toata lumea incearca sa ma convinga ca e foarte buna si sanatoasa. :)
Na....pofta buna va urez!
Muscate
Levantica, rozmarin si cimbru
Si alte tufe a la gradina simpla si care creste in voia ei
Acum 10 ani
