marți, 9 decembrie 2008

Are mama o fetita gospodina foc


Astazi a facut Clara mea prajiturele la gradinita. Rezultatul in poza.
Sper sa fi fost inspirate educatoarele si sa fi facut multe multe poze. Motanului i-a placut foarte mult si a participat activ. Asta explica si hainele de pe ea care sunt patate toate de cacao si faina.
:)
Si sa stiti ca sunt gustoase.

Vine Craciunul...fugitiii!!!


Toata lumea e agitata si grabita sa rezolve ultimele maruntisuri si uita sa se comporte normal.


E o aglomeratie infernala peste tot, stai o ora la coada sa cumperi 2 timbre.


Daca te vaiti, ti se reproseaza ca nu te-ai ocupat din timp si le-ai lasat pe ultima suta de metrii.


Trebuie sa te duci la cumparaturi gen mancare pana in ora 17 altfel ai sanse foarte mari sa nu gasesti ce vrei. Rafturi goale zici ca au trecut lacustele. Iar daca lucrezi n-ai nici o sansa. Si uite asa amani pe week-end si atunci sa vezi calcarea in picioare.


Trebuie sa scrii felicitari si sa pui pachete iar in loc sa iti faca placere ca vorba aia vine Craciunul te streseaza enorm din combinatia de motive enumerate mai sus.


In conluzie, mi-as dori, ca de altfel in fiecare an, sa dispar inainte de Craciun si sa apar undeva dupa Anul Nou. Cadourile sa se rezolve singure iar eu sa stau linistita undeva intr-un coltz de lume cu un vin fiert in mana sub brad sau cu un cocktail sub palmier .


Cu toate astea aterizez invariabil de Craciun la masa de familie si in momentul acela uit tot stresul din ultimele saptamani. Iar cafeaua aia pe care mi-o serveste mama dupa ce am tras un pui zdravan de somn dupa-amiaza combinata cu un masaj pe frunte de la Coana Mare sunt imbatabile. :)


Asa ca fugiiitiiiii ... dar nu uitati sa fiti pe 24 seara inapoi! :)

luni, 8 decembrie 2008

Fomila

De bine ce spuneam ca motanu papa bine si nu refuza nimic...

Vine tati cu ea de la gradi si abia se abtinea sa nu rada in hohote. Zic na...ce facu plodu' azi?!

Zice tati ...pai sa vezi...a mancat toata mancarica ei si se pare ca nu s-a saturat (?!! what) si a mancat si din mancarea celorlalti (restul primesc papa de la o firma specializata pe varsta 1-2 ani ... eu ii trimit mancare ca de... e inca micutza). Dar asta nu ar fi problema...ideea e ca azi a fost Grünkohl in meniu (o specie de varza cu frunza fff verde si creata) si nu prea a avut success ... clar mai putin la Clara care a halit tot fara probleme.

Adica am fata mare??!! Caci mancarea aia nu a fost pasata, probabil putin zdrobita cu furculita desi nu cred ca a depus cineva efortul asta. :) Plus ca e varza!!! ...ok..nu a mancat mult dar oricum.

In concluzie nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Un lucru e clar: o iubesc educatoarele la nebunie si se tot mira cat de adaptabila si lejera e si cat de deschisa la lucruri noi. Ehhh.. asta ma bucura!!!

Ce stiu sa fac ...

Andrei ne-a intrebat ce stim sa facem si noi raspundem cu drag:

Stiu sa rad in hohote si sa chiui de bucurie dar in acelasi timp sunt in stare sa incep sa plang instant cu lacrimi maaarrii si rotunde mai ca ale crocodilului


Stiu sa spun "mama" si la nevoie mare tzip si dupa "tati". Spun cu mare claritate "caca" numai ca mami si tati nu s-au prins la ce anume. In rest boscorodesc toata ziulica in bebeluseasca cu apa, dada, baba etc.

Stiu sa fac "Bravo" si ma incapatanez sistematic sa nu fac "Pa". Rad cu gura pana la urechi cand mi se face mie dar nu ma sinchisesc sa intorc gestul.

Nu merg de-a busilea. Am un stil propriu pe coate si pe genunchi care e foarte comod. Arat cateodata ca un soldatzel in transee dar mama nu se supara :) Cand sunt pe canapea sau in patutz iau pozitia de 4 labe dar numai ca sa ma hatzan fatza-spate sau ca sa ma pregatesc sa ma ridic in picioare. Apropo de ridicat in picioare...e pasiunea mea. Combinatia asta plus cataratul propriu zis o ametesc pe mama in fiecare zi pentru ca am viteza nu gluma si nu mi-e teama de nimic ... nici macar de faptul ca la un moment dat se termina de ex canapeaua.

Daca imi dai ambele manutze alerg prin toata casa. De fapt si de drept abia astept sa vina tati de la serviciu sa cer sa fiu plimbata ca la mami nu am sanse. Se incapataneaza si imi tot explica ca daca vreau sa merg sa merg singurica nu de manutze. Cred ca de fapt vrea sa isi menajeze ea spatele ...lenesa de ea :)

La capitolul papica sunt campion. Nu mananc mult dar nu refuz nimic. Mai rau... nu poate manca nimeni langa mine fara sa imi primesc si eu portia. Ador sa pap singurica si gustarea de dimineata asa o servesc. Linguritza nu vrea mami sa mi-o cedeze ... inca... ca o bag cu preponderentza in ochi.

Nu dau jucariile din mana (cine o fi inventat obiceiul asta?!!) !! Se straduie mama sa ma convinga dar eu nu si nu. Iar daca mi le ia ea totusi ma uit urat rau la ea. Nu plang dar tzip si dau din maini zici ca-s elicopter si acum imi iau zborul.

Nu suport sa las constructii de cuburi in picioare. Si imi place la nebunie sa arunc obiecte ori de sus din scaunul de masa ori la distanta atunci cand sunt pe jos. Iar daca binevoieste cineva sa mi le aduca inapoi, se incinge bine de tot joaca. :)

Iubesc masinile, de fapt rotile in general si tot ce se poate inpinge fain frumos pe parchet. Ma joc asa cate jumatate de ora fara sa am nevoie de mami sau de tati.

Imi place la nebunie la cresa! Acolo sunt o gramada de copii, toti mai mari ca mine deci am ce invata. Educatoarele spun ca sunt tare curajoasa si activa. Imi bag nasul peste tot iar daca ma impinge vre-un colocatar fac si eu la fel fara sa plang sau sa fac scandal.

Fac nani singurica dar ce imi place cel mai mult e sa ma alint seara inainte de a merge in patutz cu mami si tati. Ei stau pe canapea iar eu intre ei ma rostogolesc de la unul la altul: pun capul pe unul din ei si stau asa sa fiu mangaiata, apoi ma rostogolesc la celalalt sa imi iau si de acolo portia de iubire. Si asa de cateva ori pana ma apuca cascatul bine de tot si ma duce tati in pat.

Cam asta despre mine. Predam leapsa mai departe ... Razvanel, Evita, Benji si nu numai... treceti la povestit :)

duminică, 7 decembrie 2008

A venit soarele si pe strada noastra

... cel putin astazi si la propriu si la figurat.

O zi insorita in regiunea asta gri si cu multa ploaie face cat o bucata de tort de ciocolata cand tii regim :). Daca mai pica si in week-end e ca si cum bucata aia de tort are 0.0 calorii. :)) Si astazi a fost o astfel de zi.

Asa ca ne-am imbarcat si am fost in Düsseldorf. Am petrecut o zi grozava, orasul plin, magazinele deschise (Hura!! am mai spart niste banutzi :)), piata de Craciun si Rinul.
Clara a fost in extaz, ii place mult de tot aglomeratia. A papat fructele in parc pe banca avand pe fundal sonor colinde cantate la clarinet si pe mami care recita si ea de zor. A cedat dupa vre-o 4 ore si a dormit cu sforaituri pana am ajuns acasa.

Astazi merg la nani perfect multumita, dupa o zi grozava si insorita.