Da. Si asta din cauza unui batranel de 90 de ani pe care l-am vazut la TV impartind reclame in fata unui supermarket pentru 10 dolari ora.
Omul a pierdut tot ce a agonisit o viata si asta dintr-un foc. Criza mama ei si fondurile de investitii mult cantate si laudate de au ajuns oamenii sa depuna tot ce au avut in ele in ideea ca asa vor avea o batranete linistita si asigurata. Si uite ca nu a renuntat. La 90 de ani imparte reclame pentru 10 dolari ora.
Iar eu? Ce am gandit eu? La 90 de ani sa o iau de la capat cand am ramas fara nimic?! No way...pai eu ma intindeam in pat si asteptam sa mor. Si mi s-a facut rusine de mine si de lasitatea mea, si mi s-a facut frica de ce as avea eu de dat mai departe copiilor mei. Omul ala a facut razboiul, si-a crescut copii si nepotii, a pierdut tot si nu a renuntat. Asa mai da exemplu!
Si brusc mi-am dat seama ca zmeul numit criza n-a venit inca la noi. A aruncat doar buzduganul dar eu una am preferat sa il ignor. Vorba aia: inca nu arde, de ce sa ma preocupe fumul?
Chestiunea ma preocupa nu zic nu. In fiecare email pe care il schimb cu prietenii si familia din tara si din lume apare "criza". E dezbatuta, povestita dar noi nu o traim inca.
Motivatia e simpla. Firma unde lucram incheie anul financiar in 31 martie. Abia dupa ce se vor vedea cifrele de vanzari (stim ca se anunta nu tocmai stralucite) se vor lua masuri de disponibilizare, in ideea ca e nevoie de asa ceva. Pentru ca e drept, avem norocul sa lucram la o firma extrem de conservatoare care in ziua de astazi cand cash-ul e king, sta pe lichiditati majore. Deci de faliment nici vorba. Dar sa produci la aceeasi capacitate cand nu vinzi iar nu se poate. Asa ca probabil ne vom micsora.
Am gandit de multe ori scenariul "ce ne facem daca ramanem fara job" dar recunosc ca nu prea am pus suflet in idei si ganduri. Ca sa ma trezesc astazi ca se pare ca eu as da bir cu fugitii ca prima actiune negandita. Asa ca am luat decizia sa bag niste terapii de "eu de vorba cu mine", sa vad unde e buba ca asa nu se poate.
Primul pas l-am facut deja. Mi-am recunoscut pacatul, mi-am facut mea culpa si v-am povestit si voua. Urmeaza restul.
Acum 9 ani
Uite eu am acelasi pacat. Traiesc pe principiul lui Scarlet O 'Hara " si maine e o zi, o sa ma gandesc la asta maine". Adica atunci cand mi se intampla. Si de multe ori pentru mine , noi ca si familie, e mai bine asa.
RăspundețiȘtergereDin experienta celui care a ramas fara job - mai exact sotul, care era 'banca centrala' - cand ratele erau (si mai sunt) in floare, nu poti sa spui 'as facea asta' decat cand esti in cauza!
RăspundețiȘtergereSi, de multe ori, nici nu te recunosti cand vezi ce solutii ai adoptat; solutii, pe care nu le-ai fi pus in practica cand gandeai "ce-as face dak ..."
Cred Roxana. Mare dreptate ai.
RăspundețiȘtergere