Am ramas datoare de anul trecut cu o replica la campania pornita de Silvia referitoare la donarea de organe.
Recunosc ca sunt pro, recunosc in acelasi timp ca nu am carnet de donator si asta pentru ca imi e intr-un fel teama de responsabilitatea pe care mi-as asuma-o. Pentru ca eu vad mai mult decat altruism si dorinta de a face bine pentru aproapele tau intr-o asemenea decizie.
Iar acum sa ma explic. Eu am fost fumatoare, 2 ani categoria usoara dupa care au urmat 6 ani la categoria grea si inraita. Am probleme cu greutatea de cand ma stiu si tot fluctuez intre ok si iar trebuie sa dau jos. Acum cateva luni ma stiam sanatoasa tun, acum ceva timp am descoperit ca am probleme hormonale serioase. Oare cum o sa fiu cand va da masina peste mine de exemplu si se pune problema prevelarii organelor mele?? Ca daca nu-s sanatoasa si Doamne Fereste irosesc sansa acelui om pentru ca nu am avut suficienta grija de organele mele cred ca m-as intoarce zilnic in groapa si nu as avea pace in toate vietile mele viitoare, asta daca exista asa ceva.
Pentru ca nefericirea e ca se intampla nenorocirea. Si nu e musai sa fie in tari din estul Europei unde de obicei se presupune ca se sta prost la sanatate si sistem sanitar. Nu nu e vorba de Germania. Cunoasteti acest caz http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-02-18/au-turbat-dupa-un-transplant-de-organe.html ?
Ei bine recunosc ca este un caz extrem dar exprima la fix ce vreau eu sa spun. A te inscrie pe lista de donatori de organe nu e suficient. In momentul in care ti-ai pus semnatura pe bucatica aia de hartie te-ai angajat fata de cel sau de cea care iti va primi organele ca vei avea foarte mare grija de ele pentru ca ele reprezinta sansa aceea unica ca cineva sa isi poate continua viata.
Oare cati fac asta? Eu una nu ma simt cu constiinta 100% curata dar lucrez cu mine insumi sa ajung la stadiul asta. Iar cat despre romani si Romania cred ca ideea de "a da" va fi mult mai usor de acceptat decat ideea de "a pastra intact spre folosirea altcuiva". Din pacate! :(
Acum 9 ani
Dupa parerea mea nu e atat de greu sa accepti sa donezi organele tale dupa ce mori. Insa a accepta sa fie prelevate organele unui membru al familiei cand acesta se afla in moarte cerebrala...(a se intelege ruda de gr 1 - parinti, sot sau copii) Aceasta este intr-adevar groaznic si am tot respectul pentru cei care o pot face, eu una trebuie sa recunosc nu cred ca as putea.
RăspundețiȘtergereNotat si luat aminte! Incep cura de slabire sa-mi devina organele fiabile cand/daca decis sa imi fac card de donator, ok?
RăspundețiȘtergere