Nevoie acuta de soare

Clara inca doarme, eu mi-am facut lista de cumparaturi si sincer imi vine sa-mi fac bagajele si sa plec. In lume, departe, departe, undeva cu soare.

Astazi bat pe muchie 9 zile de cand stau in casa. Caci unde sa iesi cu copilul febril si cu vreme de sinucigas??? Asa ca azi am decis. Vine tati acasa si eu plec la cumpaturi. Chit ca trebuie sa iau 3 oua si un iaurt, ei bine voi savura evenimentul cu mare verva.

Aseara la culcare ma apucase: eu vreau sa plec in pelerinaj la Santiago de la Compostela, drumul scoicii la care visez de ceva timp si pe care neaparat am sa il si strabat. Prima intrebare a consortului a fost: "singura sau ma iei si pe mine?". Dupa ce l-am linistit ca il iau dar nu vorbesc cu el decat seara la pauza de somn (greu de explicat acum de ce numai atunci) a inceput tacticos sa ma convinga ca nu e chiar momentul. Cam in 10 ani ar fi mai bine. Nope...nu e bine asa ca am negociat si am ajuns la "peste 5 ani". Multumitor rezultatul dar nu pentru acum. Ce fac eu acum?

Ca asa imi arde sa plec in concediu, asa imi e de dor de aer, soare si natura. Ma simt fara energie si vremea asta ma omoara cu zile. Ploaie, gri interminabil, vant si nici urma de soare.

Ma tot amagesc ca intr-o luna cel mult o sa am gradina plina de crocusi si o sa pot savura un ceai pe teresa dar parca nu-mi ajunge.

Ufff...ce dor imi e de soare! Si de primavara! Si de timp petrecut afara in natura!