Antibiotice si tratamente dupa ureche

Recunosc ca eu nu sunt usa de biserica, recunosc ca sunt la randul meu extrem de incapatanata dar in acelasi timp consider ca sunt relativ echilibrata in deciziile luate privitor la sanatatea copilului meu. Adica citesc, ma informez, cer si ascult mai multe pareri. Dar in nici un caz nu imi tratez copilul dupa ureche si mai ales in nici un caz nu ii dau antibiotic numai pentru ca x-ulescu i-a dat copilului in conditii asemanatoare si numai asa i-a trecut.

Am momentan niste nervi cumpliti. Poate total nepotriviti ca vorba aceea "doar nu e copilul meu, ce ma agit eu atat".

Urmatoarea discutie am purtat-o in aceasta dimineata cu o cunostinta care si-a comandat din tara antibiotic pentru copil "asa ca sa il aiba in casa ca astia de aici nu prea dau". In primul rand numai afirmatia asta e suficienta sa imi sara tensiunea de 14 cu 8. Adica in loc sa fii fericit ca ai un medic care nu baga fara discernamant medicamente cu carul in copil mai si comentezi. La insistentele mele ca nu e bine, daca nu ii place medicul sa caute altul etc aflu motivul adevarat: si copilul persoanei din tara a tusit asa ca al ei vre-o 4 saptamani si nu i-a trecut decat cu antibiotic. Si cum al ei tuseste deja de ceva timp si de la medic nu a primit decat un amarat de sirop e cazul sa intervina.

Si exemplu asta nu e singular. Am auzit la foarte multa lume asa ceva. Si efectiv in ochii mei nu au nici o scuza parintii astia. Ok...sa zicem ca daca erau de la tara, rupti de informatie si internet poate mai aveau o scuza ca de...atat ii duce capul. Dar de obicei sunt oameni cititi, cu internet la nas, cu informatia pe tava cum se spune. Si tot nu reusesc sa fata fatza tentatiei de a face pe medicii si se joaca mai ales cu antibiotice.

E drept ca ajuta si sistemul din Romania unde farmacista de la Helpnet vinde orice oricui ca trebuie sa isi faca norma. Aici nu capeti un varf de ata de antibiotic fara reteta de la medic.

Iar scuza cu medicul prost e hilara. Daca nu esti multumit cauta altul. Si asta pana gasesti unul in care sa ai incredere si cu care poti discuta. Iar partea asta cu discutatul e dupa parerea mea foarte importanta. Pentru ca sunt momente cand nu esti tocmai de acord cu ce ti-a spus sau ai citit la randul tau una alta. Si atunci e nevoie de dialog ca increderea sa reziste. Ca pana la urma si medicul ala tot un om e si poate gresi si el. Iar tu ca parinte ai intotdeauna ceva de spus.

Nici nu stiu daca exista asa ceva dar tare as incepe o campanie de trezire la realitate a acestor parinti care se joaca de-a medicii.

Voi ce parere aveti?